Numarul din martie al revistei STIINTA SI TEHNICA rezerva un spatiu larg problemelor legate de schimbarile climatice. In opinia mea, singurul lucru care va salva umanitatea de la dezastrul ecologic este fuziunea la rece (vezi mai jos). Insa pana va fi pusa la punct, va mai dura inca cateva zeci de ani. S-ar putea sa fie prea tarziu. Pana atunci singurul lucru care ar putea limita impactul gazelor cu efect de sera ar fi introducerea in pretul fiecarui produs a "cotei de carbon" aferenta procesului de fabricatie, adica cantitatea de carbon emisa in fabricarea produsului respectiv, transformata in bani. Aceasta cota ar trebui raportata la suma de 18 catralioane de dolari necesari tranzitiei la o economie care sa nu genereze gaze cu efect de sera. Paleontologia ne arata ca in momentele de cotitura, cand au loc schimbari profunde, si evolutia isi grabeste pasul. Oare sub ce forma se va adapta umanitatea la schimbarile care in mod sigur vor avea loc?
In 'Phenomenon Archives: Heavy Watergate, the War Against Cold Fusion,' viewers investigate the idea of cold fusion. If viable, cold fusion offers the possibility of limitless cheap energy. Some have suggested that the quashing of cold fusion projects in the late '80s was due to certain agencies not wishing to undermine the position of U.S. energy corporations. from http://www.allmovie.com/cg/avg.dll?p=avg&sql=1:243931
Izvoare istorice si arheologice sigure atesta, cu multe secole i.H., obiceiul de a se face cadou oua colorate la unele sarbatori sezoniere, in primul rand la Anul Nou: in China, cu ocazia sarbatorii Tsing-ming, care cadea in aprilie, se obisnuia sa se ofere in dar oua colorate; la vechii persi, era obiceiul ca, la sarbatoarea primaverii, oamenii sa-si daruiasca unul altuia oua de diferite culori; la romani, tinerii vopseau ouale in rosu si, pe langa alte cadouri, si le trimiteau reciproc la sarbatoarea lui Ianus; la vechii slavi exista datina ca la sarbatoarea primaverii sa se ofere in dar oua rosii etc.
Oul este, alaturi de lut si aluat, arhetipuri ale genezei. Astfel, chinezii credeau ca cerul impreuna cu pamantul sunt ca un ou de pasare: cerul este invelisul pamantului, precum coaja oului este invelisul galbenusului. La randul lor, vechii persi credeau ca cerul, pamantul, apa si tot ce se gaseste sub cer sunt inchise ca intr-un ou: cerul este deasupra si dedesubtul pamantului, iar pamantul este inauntrul cerului, ca si galbenusul in ou. Ei credeau ca la inceputul lumii se afla numai Dumnezeu, iar peste intregul spatiu al haosului domnea intunericul. La un moment dat a aparut un ou care a fost acoperit cu aripile intunericului si fecundat de catre noapte. Din Oul fecundat au iesit Soarele si Luna care s-au inaltat pe cer. Pamantul fiind mai greu, s-a lasat in jos. Credinte cosmogonice asemanatoare intalnim si la alte popoare ale antichitatii: la fenicieni, din haosul primitiv apare un duh care se divide in cer si pamant, de unde rasar Soarele si Luna; la egipteni creatia lumii incepe cu formarea unui ou pe intinsul apelor. Taranul roman in prima jumatate a secolului XX credea ca "pamantul e in chipul unui ou; fundul oului este pamantul, iar varful e cerul; el sta pe ape".
Imaginea arhetipala care a stat la baza compararii universului cu oul isi are originea in faptul ca acest termen de comparatie este generator de viata. Din el au inmugurit Pamantul, Soarele, Luna, viata. Soarele insusi a fost comparat cu un pui. Lumina zilei si unii zei care simbolizeaza Soarele (la egipteni Ra, Amon-Ra) isi au originea, de asemenea, in ou. Astfel, oul ca simbol al creatiei, al fertilitatii si al Soarelui, astru de care depinde viata pe pamant, a ramas pana spre vremurile noastre simbolul reinvierii naturii, substitut al divinitatii sacrificate violent, prin spargere. Oul este un substitut al divinitatii primordiale, infrumusetat (gatit) prin vopsire si incondeiere in Saptamana Patimilor, jertfit si mancat sacramental in ziua de Paste.
Izvoare istorice si arheologice certe atesta, cu multe secole inainte de Hristos, obiceiul de a se face cadou oua colorate la marile sarbatori sezoniere, in special la Anul Nou: la sarbatorile de primavara, vechii persi isi daruiau oua de diferite culori; tinerii romani isi trimiteau oua vopsite in rosu, impreuna cu alte cadouri, la sarbatoarea zeului Ianus etc. Aparitia frecventa a oului, in special a oului colorat, in ceremoniile antice de innoire a timpului se bazeaza pe conceptiile lor cosmogonice care comparau universul cu oul generator de viata. De pilda, chinezii credeau ca Cerul si Pamantul formeaza un urias ou de pasare: Cerul ar fi invelisul Pamantului, asemanator cojii de ou care inveleste galbenusul.
Treptat, obiceiurile preistorice legate de acest arhetip al genezei, oul, au fost preluate si de crestinism: oul, colorat si impodobit, este simbolul Mantuitorului, care paraseste mormantul si se intoarce la viata, precum puiul de gaina iesit din gaoace. La inceput ouale se vopseau cu plante in galben - culoarea Soarelui pe bolta Cerului, si in rosu - culoarea discului solar la rasarit si apus. Ulterior, ouale au fost decorate cu chipul lui Hristos, cu figuri de ingeri, cu un miel, cu motive astrale, fitomorfe, zoomorfe, antropomorfe. Dupa milenii de evolutie a credintelor si ideilor religioase, romanii inrosesc si incondeiaza ouale primavara, la sarbatoarea centrala a calendarului festiv crestin, Pastele. Inrositul si incondeiatul oualor, mestesuguri populare de un rar rafinament artistic, se imbina cu numeroase credinte si obiceiuri precrestine. Pentru a juca rolul de substitut ritual al personajului sacru, oul este ales la Miezul Paresimilor, ziua de miercuri din mijlocul Postului Mare, este gatit (colorat si incondeiat) in Saptamana Patimilor, pentru a fi ucis, prin lovire violenta in cap (Ciocnitul oualor) si mancat sacramental in ziua de Paste. Prin acest scenariu ritual, cei vechi credeau ca timpul si spatiul inconjurator moare si renaste anual, impreuna cu divinitatea adorata. Bogata terminologie zonala a oualor incondeiate reflecta tehnica incondeiatului (oua inchistate, impistrite, picurate, pictate, impuiate) si instrumentele folosite (oua incondeiate).
Alte denumiri, precum oua necajite si oua muncite, se refera la chinul oualor in timpul complicatului proces de incondeiere: desenarea cu ceara incinsa, si introducerea lor de mai multe ori in apa fiarta. Obiceiurile si credintele legate de cojile acestora pot aduce frumusete si sanatate, belsug si rod bogat, pot sa lege sau sa indeparteze oamenii, sa grabeasca casatoria fetelor, sa inmulteasca vitele etc.
Obiceiurile calendaristice legate de colorarea si incondeierea oualor, folosirea lor in practicile magice menite sa aduca prosperitate turmelor si ogoarelor, fertilitate animalelor, vegetalelor si oamenilor, aruncarea cojilor de oua pe apa pentru a anunta Blajinii de sosirea Pastelui etc, etc. sunt practici precrestine implicate in renovarea timpului si transmise pana spre zilele noastre.
De cateva zile ma confruntam cu dureri de dinti foarte puternice. M-am dus la stomatolog, care s-a uitat in gura mea si mi-a spus ca trebuie sa-mi scot "maseaua de minte", ulitmul molar adica, cel care apare dupa ce dintii definitivi cresc in locul celor de lapte. Dupa un scurt examen a inceput sa-mi explice: maseaua asta de minte trebuie scoasa chiar daca este perfect sanatoasa, asta pentru ca impinge intr-o lucrare dentara, ce duce apoi la compromiterea acestei lucrari plus alte complicatii. A continuat: oricum nu ai nevoie de maseaua de minte, nu-ti foloseste la nimic in procesul de masticatie. Pe scara de evolutie a omului, atunci cand traia mai ales din vanat, omul avea nevoie de aceasta "masea de minte", pentru ca-l ajuta mai mult la masticarea carnii, pe care la inceput o manca de multe ori cruda. Apoi, odata cu aparitia agriculturii, sedentarizandu-se, omul a inceput sa-si schimbe regimul de hrana, combinandu-l mult cu cerealele, astfel ca "maseaua de minte" a inceput cu timpul sa nu-si mai aiba rostul. Mi-a mai spus ca in zilele noastre, populatia globului in proportie de 30 % nici macar nu mai are "maseaua de minte" asta ca un efect direct al alimentatiei. Cred ca este un exemplu al evolutiei omului sub actiunea unor factori externi, si in acest caz alimentatia lui. Oare cum va arata omul peste 10.000 de ani? Dar peste 100.000 de ani? Va arata el identic cu omul zilelor noastre?
The Dawkins fish is a present made by Mark Robinson (the name might be a pseudonym) to Richard Dawkins at the Montreal book tour event, on Oct 21th 2006. It was meant to be an analogy to the Darwin fish, an ichthys symbol with "evolved" legs and feet attached and often with the word DARWIN inside. ----------------- Pestele Dawkins este un cadou facut de catre Mark Robinson (numele ar putea fi un pseudonim) lui Richard Dawkins, cu ocazia evenimentului de promovare a cartiiThe God Delusiondin Montreal, din 21 Oct 2006. Autorul a dorit sa faca o analogie cu Pestele Darwin, un simbol ichtys care prezinta atasate membre si avand cuvantul DARWIN scrise in interior.
Clinton Richard Dawkins (born March 26, 1941) is an eminent British ethologist, evolutionary theorist, and popular science writer who holds the Charles Simonyi Chair in the Public Understanding of Science at Oxford University.
Dawkins first came to prominence with his 1976 book The Selfish Gene which popularised the gene-centric view of evolution and introduced the term meme into the lexicon, thereby helping to found the field of memetics. In 1982, he made a major contribution to the science of evolution with the theory, presented in his book The Extended Phenotype, that phenotypic effects are not limited to an organism's body but can stretch far into the environment, including into the bodies of other organisms. He has since written several best-selling popular books on evolution and appeared in a number of television and radio programmes on evolutionary biology, creationism, and religion.
Dawkins is an outspoken atheist, humanist, sceptic, an enthusiastic bright, and – as a commentator on science, religion and politics – is among the English-speaking world's best known public intellectuals. In a play on Thomas Huxley's epithet "Darwin's bulldog", Dawkins' impassioned defence of Darwinian evolution has earned him the appellation "Darwin's rottweiler".
Books The Selfish Gene (1976, 1989, 2006) ISBN 0-19-286092-5 The Extended Phenotype (1982, 1999) ISBN 0-19-288051-9 The Blind Watchmaker (1986, 1991, 2006) ISBN 0-393-31570-3 River Out of Eden (1995) ISBN 0-465-06990-8; Audio (2000) ISBN 0-7528-3985-3 Climbing Mount Improbable (1996) ISBN 0-393-31682-3 Unweaving the Rainbow (1998) ISBN 0-618-05673-4 A Devil's Chaplain (2003) ISBN 0-618-33540-4 The Ancestor's Tale (2004) ISBN 0-618-00583-8; Audio (2005) ISBN 0-7528-7321-0 The God Delusion (2006) ISBN 0-618-68000-4
...cate inteligente chiar nemediocre raman astazi inchise ideii de evolutie. Evolutia, pentru multi oameni, nu este decat Transformismul, iar Transformismul insusi nu este decat o veche ipoteza darwinista, la fel de locala si caduca precum conceptia laplaciana a sistemului solar sau deriva wegeneriana a continentelor. - Orbi, cu adevarat, nesesizand amploarea unei miscari pe orbita, depasind infinit Stiintele Naturale, castigand si invadand in jurul lor, Chimia, Fizica, Sociologia si chiar Matematica si Istoria Religiilor. Una dupa alta, toate domeniile cunoasterii umane se zguduie, antrenate laolalta de acelasi curent de fond spre studiul unei anumite dezvoltari. Evolutia, o teorie, un sistem, o ipoteza?... Nu numai atat, ci mult mai mult, o conditie generala careie trebuie sa i se plece si s-o slujeasca de acum incolo, pentru a fi adevarate si pentru a putea fi gandite pana la capat, toate teoriile, toate ipotezele, toate sistemele. O lumina invaluind toate faptele, o curbura care trebuie sa insoteasca toate trasaturile: iata ce este Evolutia.Pierre Teilhard de Chardin - Fenomenul uman
But today, I see within us all (myself included) the replacement of complex inner density with a new kind of self-evolving under the pressure of information overload and the technology of the "instantly available". A new self that needs to contain less and less of an inner repertory of dense cultural inheritance—as we all become "pancake people"—spread wide and thin as we connect with that vast network of information accessed by the mere touch of a button. Will this produce a new kind of enlightenment or "super-consciousness"? Sometimes I am seduced by those proclaiming so—and sometimes I shrink back in horror at a world that seems to have lost the thick and multi-textured density of deeply evolved personality. *** Operating systems make it easier for human beings to operate computers. They also make it easier for computers to operate human beings. (Resulting in Richard Foreman's "pancake effect.") These views are complementary, just as the replication of genes helps reproduce organisms, while the reproduction of organisms helps replicate genes. Same with search engines. Google allows people with questions to find answers. More importantly, it allows answers to find questions. From the point of view of the network, that's what counts. For obvious reasons, Google avoids the word "operating system." But if you are ever wondering what an operating system for the global computer might look like (or a true AI) a primitive but fully metazoan system like Google is the place to start. *** The Gods evokes a world now inhabited by what Foreman calls "pancake people." These are "people who are 'thin,' because instead of including all the history of Western knowledge inside our heads, and shaping a vertical castle out of that knowledge, we have it all at our fingertips with computers, and we don't have to keep it inside of ourselves. By following all these bits of information we become spread horizontally, like pancake people." *** As Richard Foreman so beautifully describes it, we've been pounded into instantly-available pancakes, becoming the unpredictable but statistically critical synapses in the whole Gödel-to-Google net. Does the resulting mind (as Richardson would have it) belong to us? Or does it belong to something else? ----------------- Dar azi, vad in fiecare dintre noi (in mine inclusiv) substituirea acelei densitati interioare complexe cu o noua forma, sub presiunea bombardamentului informational si tehnologiei "informatiei la discretie". O noua forma de personalitate, un nou ego care necesita din ce in ce mai putin un repertoriu interior, mostenit cultural. In felul acesta devenim cu totii "oameni-placinta", largi si subtiri pe masura ce ne conectam la aceasta retea vasta de informatie accesata printr-o simpla apasare de buton.Va conduce asta la aparitia unei forme noi de iluminism, o superconstiinta? Cateodata ma simt sedus de cei care sustin aceasta idee, iar cateodata ma retrag in mine cu teama la ideea unei lumi care pare ca si-a pierdut cultul unei personatitati multi-fatetate si profunde. *** Sistemele de operare ii permit omului sa opereze cu o mai mare usurinta calculatorele. In acelasi timp sistemele de operare permit si computerelor sa opereze fiintele umane. Aceste puncte de vedere sunt complementare. In aceeasi maniera in care replicarea genelor ajuta la reproducerea organismelor, in timp ce reproducerea organismelor ajuta la replicarea genelor. Acelasi lucru se poate spune si despre motoarele de cautare. Google permite oamenilor care poseda intrebari sa gaseasca raspunsuri. Mai mult, acesta permite respunsurilor sa-si gaseasca intrebarile corespunzatoare. Din punctul de vedere al retelei, asta e tot ce conteaza. Din motive lesne de inteles, Google evita expresia "sistem de operare". Cu toate acestea, daca te-ai intrebat vreodata cum ar arata un sistem de operare pentru Computerul Global (sau cu alte cuvinte o veritabila Inteligenta Artificiala), atunci un sistem primitiv cum este Google ar putea constitui un punct de plecare.--->"Tot ceea ce ii permite omului sa opereze retelele de calculatoare, in acelasi timp ii permite retelei sa controleze fiinta umana" (George B. Dyson - "Darwin printre masini"). *** "The Gods" evoca o lume de acum locuita de ceea ce Foreman numeste "oamenii-placinta". Acesti oameni sunt "subtiri" deoarece in loc sa-si imprime in creier intregul volum de cunostinte propriu Culturii occidentale, construind in felul acesta o structura verticala pe baza acestor cunostinte, ei au totul la dispozitie prin simpla atingere de buton a unui calculator. Ei nu sunt nevoiti sa memoreze toate aceste cunostinte. Prin setea de biti, acesti oameni se dezvolta pe orizontala, asemenea unei placinte, devenind astfel "oameni-placinta". *** Dupa cum spune Richard Foreman, am fost inţărcaţi cu "placinte" aflate la discretie, am devenit sinapsele imprevizibile dar indispensabile ale retelei Godel-Google. Oare Mintea rezultanta ne apartine noua sa nu? Sau poate apartine altcuiva?
1) A DARWINIAN PROCESS IN THE BRAIN FINDS THE BEST THOUGHT FROM THE MANY THAT ARE PRODUCED CONTINUOUSLY 2) THOUGHTS EVOLVE SUBCONSCIOUSLY 3) DREAMING OCCURS ALL THE TIME BUT WE CAN’T SEE THEM WHEN WE ARE AWAKE 4) THOUGHTS ARE MOVEMENTS THAT HAVEN’T HAPPENED YET 5) THOUGHT ARISES FROM THE COPYING AND COMPETITION OF CEREBRAL CODES 6) OUR ACTUAL THOUGHT IS SIMPLY THE DOMINANT PATTERN IN THE COPYING COMPETITION 7) CIRCUITS IN THE CEREBRAL CORTEX ACT AS COPYING MACHINES; VARIANTS COMPETE FOR CORTEX SPACE ------------------- 1) UN PROCES DE NATURA DARWINIANA CARE ARE LOC IN CREIER SELECTEAZA CEL MAI POTRIVIT GAND DIN MULTITUDINEA DE GANDURI CARE ESTE ELABORATA CONTINUU 2) GANDURILE EVOLUEAZA LA NIVEL SUBCONSTIENT 3) VISELE AU LOC TOT TIMPUL, DAR NOI NU LE VEDEM ATAT TIMP CAT SUNTEM TREJI 4) GANDURILE SUNT MISCARI CARE NU AU AVUT LOC INCA 5) GANDURILE SE NASC IN URMA COPIERII (REPLICARII) CODURILOR CEREBRALE, PRECUM SI IN URMA COMPETITIEI DINTRE ACESTEA 6) GANDUL NOSTRU CONSTIENT ESTE PUR SI SIMPLU TIPARUL DOMINANT REZULTAT IN URMA COMPETITIEI TUTUROR GANDURILOR 7) CIRCUITELE DE LA NIVELUL CORTEXULUI CEREBRAL SE COMPORTA ASEMENEA UNOR MECANISME DE COPIERE (REPLICARE); VARIANTELE CONCUREAZA PENTRU SPATIUL CORTICAL
