Egoistul... altruist

Pana acum, cand era vorba despre altruism si/sau egoism, categoriile erau bine stabilite si definite. Un individ dintr-o populatie se comporta fata de ceilalti indivizi din populatie fie altruist, fie egoist, dar niciodata ambele concomitent. Mai mult, pana acum s-a considerat ca grupul are de beneficiat in competitia cu alte grupuri doar de pe urma comportamentului altruist. Este vorba despre un nou model elaborat recent de catre Omar Tonsi Eldakar si David Sloan Wilson. Modelul stipuleaza ca in cazul unui individ care se comporta in mod egoist la un anumit nivel, acelasi comportament poate fi considerat ca fiind altruist la un alt nivel. S-a observat ca indivizii care se comporta in mod obisnuit egoist, au tendinta de a pedepsi indivizii care se comporta in acelasi mod. Din acest comportament beneficiaza in mod indirect indivizii altruisti, deoarece sunt scutiti de a investi efort ei insisi in pedepsirea indivizilor respectivi. In felul acesta, indivizii egoisti se limiteaza reciproc, impiedicand eliminarea completa a celor altruisti. Comportamentul poate fi considerat o diviziune a muncii sau un comportament simbiotic. Autorii au pornit in studiul lor de la observatia ca in comunitatile umane, indivizii predispusi la a insela, in inclinatia de a elimina competitia, au tendinta de a sanctiona indivizii care inseala asemenea lor. Articolul apare in Proceedings of the National Academy of Science, datat 30 Aprilie, 2008.

Simtul nostru moral are origini darwiniene? (VI)

Asta datorita faptului ca intotdeauna vor fi indivizi inclinati sa triseze, iar altruismul reciproc, asa cum este el definit de catre teoria jocului, intotdeauna implica pedepse pentru cei care triseaza. Teoria matematica defineste doua clase mari de solutii stabile pentru aceste tipuri de 'joc'. Strategia "fii rau tot timpul" este o strategie stabila deoarece, daca toti indivizii o practica, nici un individ din randul populatiei care ar incerca sa fie 'bun', n-ar reusi. Dar mai este inca o strategie, de asemenea stabila. ('Stabil" inseamna ca, odata ce depaseste o anumita frecventa in randul populatiei, nici o alta strategie nu va reusi). Aceasta strategie se numeste "incepe sa fii bun si acorda-le celorlalti prezumtia de nevinovatie, apoi rasplateste binele cu bine, dar razbuna faptele rele". In limbajul teoriei jocului, aceasta strategie (sau familie de strategii) este cunoscuta sub numele de 'Da-mi ca sa-ti dau'. Strategia este stabila evolutionar in anumite conditii, in sensul ca, daca luam o societate dominata de indivizi conditionat-buni, atunci nici un individ absolut-rau si nici un individ altruist nu va reusi. Exista si alte variante ale strategiei 'Da-mi ca sa-ti dau' care, in anumite conditii, pot sa fie mai eficiente.

(traducere, fragment din The God Delusion, de Richard Dawkins)

Simtul nostru moral are origini darwiniene? (V)

In cazul oamenilor, datoriile se platesc in bani sau alte instrumente care permit decalajul in timp al tranzactiei. Partenerii nu-si onoreaza obligatiile pe loc, in acelasi timp, ci se lasa indatorati, sau chiar isi transmit obligatiile altora. Din cate stiu, nici un animal non-uman din salbaticie nu detine un echivalent cat de apropiat al banilor. Insa memoria identitatii individuale joaca acelasi rol. Liliecii vampiri retin care indivizi anume din grup sunt de incredere in a-si plati datoria (prin regurgitarea hranei) si care sunt cei care insala. Selectia naturala favorizeaza acele gene care predispun indivizii sa ofere atunci cand au posibilitatea, si sa solicite atunci cand nu au, in conditiile in care cererea si oferta nu se intalnesc intotdeauna. De asemenea selectia naturala favorizeaza tendinta de a tine minte obligatiile si de a pedepsi pe cei care beneficiaza de ajutor, dar nu ajuta atunci cand vine randul lor sa ajute.

(fragment din The God Delusion, de Richard Dawkins)

Simtul nostru moral are origini darwiniene? (IV)

Cel de-al doilea tip de altruism, al carui mecanism darwinian este foarte bine cunoscut, este altruismul reciproc ("Daca tu-mi freci spatele, ti-l frec si eu pe-al tau"). Aceasta teorie, propusa pentru prima data in biologia evolutionista de catre Robert Trivers, si adesea descrisa in limbajul matematic al teoriei jocului, nu se bazeaza pe gene detinute in comun de catre mai multi indivizi. Mai mult, functioneaza la fel de bine, poate chiar mai bine, intre membrii unor specii diferite, in acest caz numindu-se simbioza. Principiul aflat la baza este acelasi care sta la baza comertului si schimburilor la oameni. Vanatorul are nevoie de sageata, in timp ce fierarul are nevoie de carne. Diferenta da nastere la o intelegere. Albina are nevoie de nectar, iar floarea are nevoie sa fie polenizata. Florile nu pot zbura, asa ca le rasplatesc pe albine, avand ca moneda de schimb nectarul, pentru dreptul de a se folosi de aripile lor. Pasarile din familia Indicatoridae au capacitatea de a gasi stupii de albine, dar nu pot patrunde in ei. Viezurele melivor (Mellivora capensis) poate patrunde in stupi, dar nu poseda aripi pentru a-i cauta. Indicatoridele ii conduc pe viezuri (uneori si pe om) catre stupi printr-un zbor folosit special in acest scop. Ambele parti profita de pe urma tranzatiei. O comoara se afla sub o stanca mare si grea, insa cel care a descoperit-o este prea slab pentru a misca stanca din loc. Pentru a obtine comoara, el cheama in ajutor pe altii, chiar daca trebuie apoi sa imparta comoara cu acestia, deoarece fara ajutorul lor n-ar fi obtinut nimic din comoara. Lumea vie este bogata in astfel de exemple de ajutor reciproc: boul si Buphagus africanus, florile cu corola tubulara si pasarile colibri, vacile si microorganismele din tubul lor digestiv. Altruismul reciproc functioneaza datorita diferentelor care se completeaza reciproc. Din aceasta cauza functioneaza foarte bine mai ales intre specii diferite.

(fragment din The God Delusion, de Richard Dawkins)

Simtul nostru moral are origini darwiniene? (III)

Pentru gene, cea mai la indemana modalitate de a-si asigura propria supravietuire, in detrimentul altor gene, este sa instruiasca organismele care le detin sa devina egoiste. In multe situatii, supravietuirea organismului individual va favoriza supravietuirea genelor detinute de acesta. Insa circumstante diferite determina tactici diferite. Exista circumstante - deloc rare - in care genele isi asigura supravietuirea determinand organismele sa se comporte altruist. Aceste circumstante au ajuns sa fie destul de bine cunoscute, si se incadreaza in doua categorii principale. O gena care isi programeaza organismul in care se afla, in a favoriza un alt organism, inrudit genetic cu acesta, va favoriza propria multiplicare. Daca frecventa unei asemenea gene ajuge sa creasca in randul populatiei, atunci acest tip de strategie altruista va deveni norma. Cel mai la indemana exemplu este comportamentul altruist al parintilor fata de propiii lor copii, insa nu este singurul. Albinele, viespile, furnicile, termitele si, intr-o masura mai mica, anumite vertebrate, ca Heterocephalus glaber (o specie de sobolani), suricatele si Melanerpes formicivorus (o specie de ciocanitoare), detin societati in care indivizii in varsta ii ajuta pe cei tineri, cu care au un comun o serie de gene. In general, conform afirmatiilor lui W. D. Hamilton, animalele au tendinta de a manifesta interes, a apara, a imparti resursele vitale, a avertiza in caz de pericol, cu alte cuvinte de a se manifesta altruist fata de rudele apropiate, datorita probabilitatii statistice de a avea in comun aceleasi seturi de gene.

(fragment din The God Delusion)

Simtul nostru moral are origini darwiniene? (II)

Din logica darwinismului reiese ca acea unitate din ierarhia vietii care supravietuieste si trece de filtrul selectiei naturale, va avea tendinta de a fi egoista. Unitatile care supravietuiesc sunt acelea care au reusit pe seama rivalilor situati la acelasi nivel al ierarhiei. In contextul de fata, acesta este sensul real al cuvantului "egoist". Intrebarea care se pune este la ce nivel are loc actiunea? La baza ideii de gena egoista, cu accentul pus pe primul cuvant, sta ideea ca unitatea de baza a selectiei naturale nu este organismul egoist, nici grupul sau specia egoista, nici ecosistemul egoist, ci gena egoista. Gena este aceea care, sub forma informatiei, fie supravietuieste de-a lungul generatiilor, fie nu. Spre deosebire de gena (si implicit de mema), organismul, grupul, specia, nu sunt entitati potrivite pentru a servi ca unitate de transmitere a informatiei, deoarece nu sunt capabile sa se transmita fara a se modifica, si nu concureaza cu alte entitati similare. Aceasta insusire este specifica genei, si motivul pentru care este logic sa o consideram ca unitatea de 'egoism" prin excelenta, in sensul atribuit de darwinism.

(fragment din The God Delusion)

Simtul nostru moral are origini darwiniene? (I)

Avand in vedere ca peisajul editorial romanesc se lasa asteptat in a oferi publicului cititor traduceri ale poate celui mai titrat biolog al momentului, Richard Dawkins, mi-am luat libertatea de a initia, incepand cu aceasta ocazie, o serie de traduceri ale unor fragmente din opera cunoscutului om de stiinta.

*

O serie de carti, printre care Why God is Good, de Robert Hinde, The Science of Good and Evil, de Michael Shermer, Can We Be Good Without God?, de Robert Buckman, sau Moral Minds, de Mark Hauser, sustin ca simtul binelui si raului poate fi pus in legatura cu trecutul nostru darwinian. Aceasta sectiune este versiunea mea asupra subiectului.

La prima vedere, asertiunea darwiniana potrivit careia evolutia este dirijata de catre selectia naturala pare improprie pentru a explica bunatatea pe care, noi oamenii, o posedam, precum si simtul moralitatii, al decentei, al empatiei sau milei. Selectia naturala este potrivita pentru a explica foamea, teama sau pornirile sexuale, tot ceea ce contribuie in mod nemijlocit la supravietuirea noastra sau la perpetuarea genelor noastre. Insa cum ramane de justificat compasiunea care ne cuprinde cand vedem un copil orfan plangand, o vaduva disperata de singuratate, sau un animal in agonia unei dureri? Ce anume ne determina sa trimitem ajutoare anonime victimelor tsunami-ului, aflati de cealalta parte a lumii, si pe care nu-i vom intalni niciodata fata in fata, si care, cel mai probabil, nu ne vor putea intoarce niciodata favorul? Unde isi are originea bunul samaritean din noi? Nu este bunatatea incompatibila cu teoria 'genei egoiste'? Nu. Este o interpretare gresita a teoriei, si oarecum previzibila. Este necesar sa accentuam cuvantul potrivit. Acentul trebuie pus pe gena egoista, spre deosebire de organismul egoist, sau specia egoista. Dati-mi voie sa ma explic.

(fragment din The God Delusion)