Rezultatul chestionarului "CREDETI CA INTELEGEREA EVOLUTIEI VA POATE SCHIMBA VIATA DE ZI CU ZI?" (I)

Cred ca a sosit timpul sa fac public rezultatul chestionarului pe care l-am elaborat cu ceva timp in urma, si pe care l-am pus la dispozitie pe acest blog (vezi coloana din dreapta). La data la care scriu, cei care si-au sacrificat din timp cateva minute pentru a completa chestionarul sunt destul de putini... 55 la numar. M-am asteptat la ceva mai multi. Rezultatul pe care urmeaza sa-l vedeti este unul dinamic, adica va suferi modificari in timp real, pe masura ce alti insi vor completa chestionarul. De aceea ma si feresc in prezent sa-l analizez in termeni foarte transanti, el putand suferi modificari ulterioare. Voi reveni cu analize si completari pe marginea rezultatului.

Natura, cu colti si gheare-nsangerate...

In har Divin credinț-a pus,
Că dragostea-i Creației supremă legitate,
Deși Natura, cu colți și gheare-nsângerate,
Credinței al său răcnet i-a opus.

(Alfred Lord Tennyson, In Memoriam A.H.H.; traducere proprie)

Evolutia este mai iscusita decat esti tu

Titlul acestui articol corespunde Legii a doua a lui Orgel, un biolog evolutionist britanic. In limba engleza, axioma suna oarecum mai sugestiv: Evolution is cleverer than you are. Legea exprima faptul ca strategiile bazate pe incercare si eroare sunt adesea superioare planificarii centralizate practicate de catre inteligenta umana. Cu alte cuvinte, natura, lasata singura, va gasi calea cea mai buna, nefiind necesar un designer (unic). De exemplu, o piata libera, de tip capitalist, va fi intotdeauna mai eficienta pe termen lung decat una centralizata, de tip socialist. Axioma va avea in viitor un impact major in proiectare, inginerie si in general in luarea de decizii la diferite niveluri, bazate pe strategia bottom-up.

Attitude is a little thing... semneaza petitia!

http://www.petitieonline.ro/petitie/petitie_impotriva_scoaterii_teoriei_strong_evolutie_strong_i_din_curicula_scolara-p65230041.html

I'm like a monkey when I get tickled

Incerc sa-mi explic de ce atat de multa lume considera ofensatoare afirmatia potrivit careia omul ar proveni din maimuta. Trec peste faptul ca omul nu a evoluat nici pe departe din maimuta (sa fie oare vorba de cimpanzeu?), ci dintr-un stramos comun. Oare daca in loc de maimuta, am afirma ca omul a evoluat din pasari sau pesti, ofensa ar fi la fel de mare? Ceva ma face sa ma indoiesc. In general maimuta (in limbajul comun, termen uzual pentru cimpanzeu) este vazuta adesea ca o caricatura a omului, de aici si atitudinea ilara fata de ea. Dar de la atitudinea ilara la atitudinea ofensata nu este decat un pas. Ne face placere sa ne amuzam de gesturile ei stangace si ludice, insa in momentul in care se insinueaza ca am fi rude apropiate, reactia este spontana si viscerala. Atitudinea ilara este inlocuita instantaneu cu una de dezgust si ostilitate. Eroarea porneste din prejudecata traditionala conform careia tine de demnitatea omului de a se considera in intregime diferit in natura sa de lumea mineralelor, a plantelor, si in special de lumea animalelor. In definitiv, miza jocului nu este alta decat pozitia omului in marea schema a Naturii.

Dar sa revenim… de ce este mai ofensator faptul de a fi evoluat din maimuta decat faptul de a fi evoluat din Pesti (de exemplu), cu toate ca pe scara evolutiei maimuta este superioara pestilor? De ce maimuta este mai respingatoare decat pestele? Raspunsul este simplu: pentru ca in subconstientul nostru stim ca ne seamana si i ne asemanam. Intreg comportamentul ei ne arata ca maimuta nu este un simplu animal, ea este un animal… uman. Iar daca animalul poate fi uman… atunci si omul poate fi… animal. Vice versa. Iar acest lucru aduce prejudicii pozitiei privilegiate a omului in Natura. In ultima instanta, vrand-nevrand, atitudinea ilara in fata comportamentului unei maimute nu este decat reactia instinctuala de a ne domina propria teama. In felul acesta reusim sa nu ne mai simtim (cel putin pe moment) amenintati in… umanitatea noastra.

Evolutia... pragmatica

"...suntem datori, conform teoriei evolutiei mecanice, pentru toate clipele fericite pe care le-a cunoscut vreodata organismul nostru, pentru toate formele care gandirea noastra isi construieste un ideal, datori legilor ce asigura redistribuirea materiei si miscarii. Dar propria lor fatalitate condamna aceste legi la destramarea a ceea ce au facut, la distrugerea a tot ce isi va implini, cu ajutorul lor, evolutia!" (William James-Pragmatismul)

Aparitie editoriala

Editura Aquila 93 a scos de curand pe piata o carte de exceptie. Este vorba despre Istoria completa a evolutiei umane, de Chris Stringer si Peter Andrews. Cartea apare sub o prezentare remarcabila, cu coperti tari si avand 240 de pagini bogat ilustrate alb-negru si color. Cartea face o sinteză a ultimelor descoperiri cu privire la apariţia si evolutia noastră ca specie.

Unul dintre autori, Chris Stringer, ocupa pozitia de Merit Researcher Human Origins al departamentului de Paleontologie, sectia Vertebrate si Antropologie, din cadrul Muzeului de Istoria Naturala din Londra. Am avut curiozitatea sa-l contactez personal prin Email pe autor, si am avut placuta surpriza sa raspunda foarte prompt abordarii mele.

James Watson: The double helix and today's DNA mysteries

Nobel laureate James Watson opens TED2005 with the frank and funny story of how he and his partner, Francis Crick, discovered the structure of DNA. The tale is full of colorful details: How Watson had planned to be an ornithologist until Schroedinger's book What Is Life? transformed him into a geneticist. The painful rejections he suffered along the way, first from Caltech and then from a certain girl. And finally, how the basic DNA model ultimately came together in just a few hours. Watson finishes with one of the topics currently making him tick: the search for genetic bases for major illnesses.

James Watson has led a long, remarkable life, starting at age 12, when he was one of radio's high-IQ Quiz Kids. By age 15, he had enrolled in the University of Chicago, and by 25, working with Francis Crick (and drawing, controversially, on the research of Maurice Wilkins and Rosalind Franklin), he had made the discovery that would eventually win the three men the Nobel Prize.
Watson and Crick's 1953 discovery of DNA's double-helix structure paved the way for the astounding breakthroughs in genetics and medicine that marked the second half of the 20th century. And Watson's classic 1968 memoir of the discovery, The Double Helix, changed the way the public perceives scientists, thanks to its candid account of the personality conflicts on the project.
Since 1968, he's presided over the Cold Spring Harbor Laboratory, first as Director, later as President and now as Chancellor. From 1988 to 1994, he ran the Human Genome Project. His current passion is the quest to identify genetic bases for major illnesses.

Evolutionary "tree" or evolutionary "net"? / "arbore" filogenetic sau "retea" filogenetica?

Since the time of Darwin, the evolutionary relationships between organisms have been represented as a tree, with the common ancestors at the base of the trunk and the most recently evolved species at the tips of the branches. Microbiologists have argued that this representation doesn’t really hold true for microbes, which often exchange genes among different species. Their claim has been that the evolution of these organisms is better represented by a net, rather like that of a tree.
Initially these speculations were based on discoveries made in medical microbiology; namely that genes for resistance to antibiotics were found to move from one bacterial pathogen to another, but recent analysis of DNA sequences suggests that horizontal gene transfer has also occurred within eukaryotes.
Horizontal gene transfer (HGT), also Lateral gene transfer (LGT), is any process in which an organism transfers genetic material to another cell that is not its offspring. By contrast, vertical transfer occurs when an organism receives genetic material from its ancestor, e.g. its parent or a species from which it evolved. Most thinking in genetics has focused on the more prevalent vertical transfer, but there is a recent awareness that horizontal gene transfer is a significant phenomenon.
Horizontal gene transfer is a potential confounding factor in inferring phylogenetic trees based on the sequence of one gene. The original metaphor of a tree no longer fits the data. For example, given two distantly related bacteria that have exchanged a gene, a phylogenetic tree including those species will show them to be closely related because that gene is the same, even though most other genes have substantially diverged. For this reason, it is often ideal to include as wide a range of genes for phylogenetic analysis as possible.

*

Inca de pe timpul lui Darwin, relatiile filogenetice dintre organisme au fost reprezentate sub forma unui arbore, avand la baza trunchiului stramosul comun, iar speciile mai recent aparute spre varful ramurilor. Microbiologii sustin ca acest tip de reprezentare nu este valabila si pentru speciile de microbi, care schimba frecvent gene intre ele. Ei pretind ca procesul evolutiv al acestor organisme este reprezentat mai fidel sub forma unei retele, decat sub forma unui arbore.
Initial, aceste speculatii s-au bazat pe descoperirile facute in domeniul microbiologiei medicale, si anume pe observatia ca genele raspunzatoare de rezistenta la antibiotice se transfera de la un microorganism patogen la altul, de la o specia la alta. Insa cercetari mai recente au scos la iveala faptul ca acest transfer are loc si in cazul organismelor Eucariote, nu numai Procariote.
Transferul orizontal al genelor (TOG), sau transferul lateral al genelor (TLG), este orice proces prin care un organism transfera material genetic unei alte celule care nu este descendent direct al organismului respectiv. Prin opozitie, transferul vertical are loc cand un organism primeste material genetic de la parintele sau direct sau de la o specie din care a evoluat. Majoritatea cercetatilor de pana acum s-au bazat in mod preferential pe transferul vertical, insa se pune din ce in ce mai mult accent pe transferul orizontal.
Transferul orizontal al genelor este un factor problematic in alcatuirea de arbori filogenetici pe baza analizelor genetice. Vechea metafora a arborelui nu mai corespunde datelor. De exemplu, fiind date doua specii de bacterii inrudite de departe, dar care au schimbat intre ele o gena pe cale orizontala, un arbore filogenetic incluzand cele doua specii le va arata ca fiind inrudite de aproape, deoarece au in comun gena respectiva, asta in ciuda faptului ca restul genelor lor sunt diferite. Din acest motiv, este indicat sa se includa in analizele filogenetice cat mai multe gene posibile, nu numai una singura, si a miscora astfel probabilitatea de a gresi.

Tinerete fara batranete? / Life without death?

Recent, revista Nature a publicat un studiu al cercetatorului Martin Holzenberg, de la institutul Insern din Paris, care sustine ca a descoperit gena tineretii fara batranete. Studiul se refera la corelatia care ar exista intre regimul de hrana si expresia unei anumite gene reglatoare responzabile de longevitate, si care ar avea ca efect o durata de viata mai scurta sau mai lunga. Studiul a fost efectuat pe soareci (sau pe viermi?), cu care omul are in comun gena respectiva. (Ca o paranteza, precizez ca in presa romaneasca informatia a aparut in 2 publicatii, Evenimentul Zilei si Gardianul, insa, ca de atatea ori, informatiile sunt contradictorii. In timp ce una din surse sustine ca experimentele au fost efectuate pe soareci, cealalta sustine ca au fost efectuate pe viermi, probabil Nematozi).

Dincolo de conotatiile subiectiv-afective (cine nu vrea sa traiasca cat mai mult?), se pune intrebarea oare care este functia adaptativa a mortii? Ca orice alta insusire a sistemelor biologice, si moartea (pornind de la premiza ca nu este un accident sau un produs secundar) trebuie sa fi evoluat prin selectie naturala… Problema rezida in faptul ca moartea (sau durata limitata de viata a unui individ) pare sa constituie o exceptie de la regula, deoarece este un dezavantaj pentru individ. Ori se stie ca, prin definitie, selectia naturala tocmai ca favorizeaza orice insusire care confera individului cel mai mic avantaj pe scena evolutiei. Cu alte cuvinte, moartea nu putea sa apara prin selectie naturala, deoarece nu confera nici un avantaj individului, din contra. Deci moartea sfideaza Darwinismul. Contradictia este insa doar aparenta. In realitate moartea este o piese importanta in teoria selectiei naturale, si o cerinta obligatorie pentru evolutie. Un organism ipotetic care ar trai vesnic, nu ar putea evolua. El ar ramane vesnic cu aceeasi combinatie de gene cu care s-a nascut. In realitate selectia naturala are nevoie in permanenta de cat mai multe combinatii de gene pentru a le testa si a le selecta pe cele mai adaptate, fapt in care rezida functia adaptativa a mortii. Nu mai vorbim de faptul ca o populatie formata din indivizi cu durata de viata nelimitata si-ar epuiza in scurt timp resursele vitale si ar disparea.

Cancer, a disease of multicellularity / Cancerul, o boala a multicelularitatii

Cancer re-creates within our own bodies the evolutionary process that enables animals to adapt to their environment. At the level of organisms, natural selection operates when genetic mutations cause some organisms to have more reproductive success than others; the mutations get “selected” in the sense that they persist and become more common in future generations. In cancer, cells play the role of organisms. Cancer- causing changes to DNA cause some cells to reproduce more effectively than ordinary ones. And even within a single tumor, more adapted cells may outcompete less successful ones. “It’s like Darwinian evolution, except that it happens within an organ.

*

Cancerul recreeaza in interiorul organismului procesul evolutiv care le permite animalelor sa se adapteze mediului de viata. La nivel individual, selectia naturala opereaza cand mutatiile genetice determina anumite organisme sa aiba un succes reproductiv mai mare decat altele. Mutatiile sunt selectate in sensul ca ele persista si devin mai raspandite in generatiile viitoare. In cancer, celulele joaca rolul indivizilor, al organismelor. Cancerul, cauzand modificari ale ADN-ului, determina anumite celule sa se divida mai eficient decat cele normale. Chiar si in interiorul aceleieasi tumori, celulele mai adaptate pot elimina celulele mai putin adaptate. Este o evolutie darwiniana, cu exceptia faptului ca se desfasoara in interiorul unui organ.

Eli, Eli, lama sabactani...

In legatura cu masacrul care a avut loc pe 16 aprilie la Universitatea americana Virginia Tech din Backsburg, in care un tanar student si-a ucis cu focuri de arma peste 30 de colegi:

"Cel care actioneaza social din inclinatie naturala face poate rareori apel la mecanismul compensator al responzabilitatii sale si dispune in vremuri grele de rezerve morale imense. Cel care este nevoit, chiar si in conditiile vietii cotidiene, sa-si arunce in foc intreaga forta de franare pe care i-o da responsabilitatea morala pentru a face fata cerintelor societatii culturale, bineinteles ca se va prabusi mai rapid la o solicitare mai mare. Aspectul energetic al comparatiei noastre cu defectul cardiac corespunde si aici foarte exact, fiindca suprasolicitarea care duce la “decompensarea” comportamentului social al omului poate fi de natura foarte diferita atata timp cat nu face decat sa ne consume ”puteri”. Nu este nicidecum tentatia uriasa si unica in fata careia morala omului capituleaza cel mai rapid, ci efectul istovitor al unei suprasolicitari nervoase, de orice fel ar fi ea. Grijile, saracia, foamea, teama, munca pana la epuizare, lipsa de sperante etc. toate au aceleasi urmari. Cine a avut ocazia sa vada vreodata, pe timp de razboi sau in captivitate, oameni chinuiti de probleme de acest fel, stie cat de imprevizibil si brusc apare decompensarea morala. Oameni ce pareau asemenea unor stanci se prabusesc dintr-o data, iar altii, de la care nu te-ai fi asteptat la nimic deosebit, se dovedesc a fi izvoare nesecate de forta, ajutandu-i si pe altii, prin simplul lor exemplu, sa nu-si piarda vointa morala. Cine a trecut prin asemenea momente stie insa la fel de bine ca forta vointei si rezistenta acesteia sunt doua variabile independente. Odata ce am inteles acest lucru, am invatat de asemenea sa nu ne simtim superiori celor care se prabusesc mai repede decat noi. Chiar si cel mai bun si mai nobil dintre noi ajunge in cele din urma la punctul de unde pur si simplu nu mai poate: Eli, Eli, lama sabactani?"

Konrad Lorenz
"Asa-zisul rau-Despre istoria naturala a agresiunii"

HAVE DAILY CONVERSANTIONS WITH GAIA / VORBESTE IN FIECARE ZI CU GAIA

From time to time I have read scholarly speculations about the birth of the ego. One school of thought on this subject is that, until around the time of the Greek poet Homer, when men and women heard a little voice in their head they thought they were hearing the voice of the gods speaking directly to them. Eventually, some hypothesize, it was recognized that this little voice was actually the human ego and not the gods speaking directly to us. Perhaps it is time to reconsider the source of those little voices. Perhaps our ancient ancestors actually did hear voices other than their own.

During this past year, I have paid more attention to the source of some of my thoughts. In doing so, I have come to the realization that more and more of my thinking has to do with this planet, her ecology, and the biosphere as a whole. My Western-trained mind, of course, notes that these thoughts obviously come from somewhere in the depths of my psyche, that my subconscious has deemed it time to bring these thoughts to the surface of my mind. Yet I cannot help thinking that perhaps, just perhaps, it is Gaia's voice I am hearing. Is it possible, I wonder, that humankind became so enamoured of this thing we call the ego that we lost our awareness that there are other entities who still communicate with us in some non-verbal ways? Shamans claim to have the ability to communicate with non-human entities. Why shouldn't everyone be able to use this facility, I ask myself?

Now I approach these questions from a different point of view. To satisfy my Western mind, I allow for the possibility that these thoughts of deep ecology that seem to spring forth unbidden are simply evidence of my own consciousness becoming more aware of the world in which it finds itself. To satisfy my soul, I like to think that Gaia is speaking directly to me. So, when I see a little shard of glass while walking on the beach, it isn't my conscience telling me to pick it up, it is Gaia, herself. For me, the message has more meaning if I think of it in this way. In the end it really does not matter where these thoughts are coming from, as long as I heed them.
www.matrixmasters.com
-------------------
Din cand in cand am citit speculatii academice despre nasterea ego-ului, a sinelui. O anumita scoala de gandire sustine ca in perioada marelui poet grec Homer, cand barbatul si femeia obisnuiau sa auda o voce discreta in minte, credea ca aud vocea zeilor vorbindu-le personal. In cele din urma, cred unii, s-a ajuns la concluzia ca aceasta voce discreta era de fapt ego-ul uman, si nu vocea zeilor. Poate ca este timpul sa revizuim parerea noastra despre sursa adevarata a acelor voci. Poate ca stramosii nostri auzeau intr-adevar in mintea lor voci care nu le apartineau.

Pe parcursul acestui an am acordat o mai mare atentie asupra provenientei unora dintre propriile mele ganduri. Astfel am ajuns sa realizez ca gandirea mea are din ce in ce mai mult de-a face cu aceasta planeta, ecologia acesteia, precum si cu biosfera ca un intreg. Formatia mea de tip occidental este convinsa desigur ca aceste ganduri provin de undeva din profunzimile psihicului meu, ca subconstientul meu a considerat de cuviinta sa scoata aceste ganduri la suprafata. Cu toate acestea nu-mi pot refuza sa nu ma gandesc la posibilitatea, oricat de implauzibila, ca aceste ganduri, aceste "voci" sa fie in realitate vocea zeitei Gaia. Ma intreb daca nu cumva este posibil ca omenirea sa se fi indragostit atat de mult de acest "obiect" numit "ego", "sine" incat sa fi pierdut intuitia in existenta si a altor entitati capabile sa comunice cu noi poate la modul non-verbal. Samanii pretind ca au abilitatea de a comunica cu entitati non-umane. Ma intreb oare de ce nu am avea cu totii aceasta abilitate?

Acum abordez problema cu totul altcumva. Pentru a-mi satisface gandirea de sorginte vestica, imi permit sa cred in posibiliatea ca aceste ganduri ce tin de "ecologie profunda" care par sa rasara aparent fara piedica sunt pur si simplu dovezi ale propriei mele constiinte devenite... constiente de lumea in care exista. Pentru a-mi satisface sufletul, imi place sa cred faptul ca Gaia imi vorbeste direct mie. Deci, in momentul in care vad un ciob de sticla in timp ce ma plimb pe plaja, nu propria mea constiinta imi spune sa o ridic de jos, ci Gaia insasi. Pentru mine mesajul are mai multa semnificatie daca il privesc astfel. In ultima instanta, nu este important de unde vin aceste ganduri, atata timp cat le dau atentie.