Saturday, July 25, 2009

Susan Blackmore despre gene, meme si teme (tehno-meme)


(optati pentru subtitrarea in limba romana)

Este o expunere deosebit de interesanta, in special in ceea ce priveste temele (sau tehno-memele). Senzatia mea este ca autoarea a fost intampinata cu o oarecare reticenta de catre public. La inceput asa se intampla, in general, cu ideile radicale care se abat prea mult de la zeitgeist. Sunt indivizi care nu pot accepta faptul ca o parte din comportamentul lor este dictat de catre gene. Despre meme sau... doamne fereste... teme (tehno-meme) sa nici nu mai vorbim. Expunerea are meritul de a fi singura (din cate am eu cunostinta) expunere in public a teoriei sa-i spun... temetice, sau tehno-memetice (nu are nici o legatura cu scenariul Matrix), cu care personal sunt in totalitate de acord. Felicitari Susanei Blackmore pentru curajul de care da dovada, atragandu-si in acest fel persiflajul unui anumit segment de public. Singura mea completare la ceea ce s-a expus este ca in prezent aceste tehno-meme sunt in stadiu extrem de primitiv, asemanator cu stadiul in care erau memele la data aparitiei primelor pluricelulare, sa spunem (comparatia este arbitrara)... ele existand mai mult ca atractori decat ca entitati materiale propriuzise. La fel de mult m-a impresionat si alternativa la ecuatia lui Drake.
Reproduc mai jos transcrierea expunerii, preluata de pe TED. Autorul traducerii este Diana Hasegan.

Evoluţia culturală e un copil periculos pe pământul oricărei specii. Pe când realizezi ce se întâmplă, copilul deja a crescut, deja face prăpăd, şi e prea târziu a-l pune înapoi. Noi oamenii suntem speciile Pandorei pe Pământ. Noi suntem cei care au eliberat replicatorul al 2-lea din cutia lui, şi nu-l putem pune înapoi. Vedem consecinţele peste tot în jurul nostru.

Sugerez că aceasta este viziunea ce ia naştere dacă luăm memetica în serios. Şi ne dezvăluie un nou mod de a ne gândi nu doar la ceea ce are loc pe planeta noastră, dar şi despre ce ar putea să se întâmple şi în alte locuri din Univers. În primul rând aş dori să spun ceva despre memetică şi teoria memelor, şi în al doilea rând, cum ar putea acestea să ne arate cine este acolo, dacă într-adevăr este cineva.

Aşadar, memetica. Memetica se bazează pe principiul Darwinism-ului Universal. Darwin a avut această idee extraordinară. Într-adevăr, unii spun că este cea mai bună idee pe care a avut-o cineva. Nu e frumos că putem vorbi despre cea mai bună idee pe care a avut-o cineva? Credeţi că ar putea fi? Audienţa: Nu. (Râsete) Cineva spune un nu răspicat de acolo. Eu spun da, şi dacă ar exista, premiul este al lui Darwin.

De ce? Pentru că ideea a fost aşa de simplă, şi totuşi explică tot designul din Univers. Aş spune nu doar designul biologic, ci tot designul pe care îl atribuim omenirii. Este acelaşi lucru. Ce a spus Darwin? Ştiu că ştiţi idea, selecţia naturală, dar permiteţi-mi un citat din "Originea Speciilor", 1859, în câteva propoziţii.

Darwin a spus ceva de genul -- dacă avem indivizi ce variază, şi asta nu putem nega -- Am fost în Galapagos, şi am măsurat mărimea ciocurilor şi mărimea carapacelor ţestoaselor, etc. Şi 100 de pagini mai încolo -- (Râsete) Dacă există o bătălie a vieţii, asfel încât aproape toate aceste creaturi mor -- şi asta nu poate fi pusă la îndoială, l-am citit pe Malthus şi am calculat cât le-ar lua elefanţilor să acopere întreaga planetă dacă s-ar înmulţi fără restricţii. Peste încă 100 de pagini. Şi dacă cei foarte puţini care supravieţuiesc, dau mai departe urmaşilor lor ceea ce i-a ajutat să supravieţuiască, atunci acei urmaşi trebuie să fie mai bine adaptaţi circumstanţelor decât părinţii lor.

Vedeţi ideea? Dacă, dacă, dacă, atunci. El nu avea conceptul de algoritm. Dar asta e ceea ce a descris în carte, şi asta e ceea ce numim acum algoritm evoluţionar. În principiu, este nevoie de doar trei lucruri -- diversitate, selecţie şi ereditate. Vorba lui Dan Dennett, dacă avem cele trei atunci avem evoluţie. Sau design din haos, fără ajutorul minţii.

Îmi place un cuvânt de acolo. Care credeţi că este cuvântul meu favorit? Audienţa: Haos. Haos? Nu. Ce? Minte? Nu. Audienţa: Fără. Nu, nu fără. (Râsete) Încercaţi-le toate pe rând: Mmm...? Audienţa: Trebuie. Trebuie. Trebuie, trebuie. De aceea este aşa de extraordinar. Nu este nevoie de un designer, sau de un plan, sau previziune, sau orice altceva. Dacă există ceva ce este copiat cu variaţie şi este selectat, atunci trebuie ca designul să apară de nicăieri. Nu-l poţi opri Trebuie e cuvântul meu favorit de acolo.

Acum, ce are asta a face cu memele? Principiul de aici se aplică oricărui lucru care este copiat cu variaţie şi selecţie. Suntem aşa de obişnuiţi să gândim în termeni biologici, încât ne gândim în acest mod la gene. Darwin nu ştia de gene. El a vorbit mai mult despre animale şi plante, dar şi despre limbi ce evoluează şi ajung la extincţie. Dar principiul Darwinismului Universal este acela că orice informaţie ce variază şi este selectată va produce design.

Despre asta vorbea Richard Dawkins în cartea sa din 1976, "Gena egoistă". Informaţia ce este copiată a numit-o replicator. Se copiază egoist. Nu însemnând că stă într-o celulă şi zice, "Vreau să fiu copiată". Dar că va fi copiată dacă va putea, neţinând cont de consecinţe. Nu-i pasă de consecinţe pentru că nu poate, pentru că este doar informaţie ce este copiată. A vrut să se îndepărteze de gândirea generală despre gene, şi a spus, "Există un alt fel de replicator pe planetă?" Ah, da, există.

Uitaţi-vă în jurul vostru, aici de exemplu, în această încăpere. În jurul nostru, plutind, există un alt replicator. Informaţia ce o copiem de la o persoană la altă prin imitaţie, prin limbaj, vorbind, povestind întâmplări, purtând haine, făcând lucruri. Acesta este informaţie copiată cu variaţie şi selecţie. Acesta este un proces de design în plină desfășurare. A vrut un nume pentru noul replicator. A luat cuvântul grecesc "mimeme", ce înseamna "ceea ce este imitat". Ţineţi minte asta, este definiţia centrală. Ceea ce este imitat. Şi l-a prescurtat la "meme", doar pentru că sună bine şi a făcut un meme bun, un meme ce se înmulţeşte eficient. Asfel a apărut această idee. Este important să ţinem minte definiţia.

Întreaga ştiinţă a memeticii este foarte vătămată, neînţeleasă, inspiră teamă. Dar multe din aceste probleme pot fi evitate ţinând minte definiţia. Un meme nu este echivalent cu o idee. Nu este o idee, nu este echivalent cu nimic altceva defapt. Ţineţi minte definiţia. Este ceea ce este imitat. Sau informaţia ce este copiată de la o persoană la alta. Haideţi să vedem câteva meme.

Dumneavostră domnule, aveţi acei ochelari în jurul gâtului în acel mod interesant. Mă întreb dacă aţi venit cu această idee chiar dumneavoastră, sau aţi copiat-o de la altcineva? Dacă aţi copiat-o, este un meme. Dar despre...ooh, nu văd niciun meme interesant pe aici. Bine, cine are un meme interesant pentru mine? Da, cerceii dumneavoastră, Presupun că nu aţi venit dumneavoastră cu ideea de cercei. Probabil i-aţi cumpărat. Sunt o mulţime în magazine. E ceva ce se transmite de la o persoană la alta. Toate poveştile pe care le spunem, desigur, TED este o sărbătoare a memelor, mase de meme.

Modul în care trebuie să ne gândim la meme totuşi, este să ne gândim cum se răspândesc? Sunt informaţie egoistă, se vor copia dacă vor putea. Dar unele dintre ele se vor copia pentru că sunt bune, sau adevărate, sau folositoare, sau frumoase. Unele vor fi copiate chiar dacă nu sunt. Unele, e chiar greu de spus de ce.

O memă mi se pare chiar interesantă. Şi o spun cu bucurie, precum mă aşteptam, am găsit-o când am venit aici, şi sunt sigură că şi voi aţi găsit-o. Mergi la un hotel elegant undeva, intri, pui hainele jos şi mergi la baie, şi ce vezi? Audienţa: Săpun de baie. Pardon? Audienţa: Săpun. Săpun, da. Ce altceva? Audienţa: (Indescifrabil) Mmm mmm. Audienţa: Chiuvetă, toaletă! Chiuvetă, toaletă, da, toate sunt meme, toate, dar sunt folositoare, şi apoi mai este unul. (Râsete) Ce face acesta? (Râsete) S-a răspândit în toată lumea. Nu e surprinzător că l-aţi găsit cu toţii când aţi intrat în aceste băi. Dar am făcut această fotografie într-o toaletă din spatele unui cort într-o tabără ecologică din jungla Assam. (Râsete) Cine a împăturit chestia aceea acolo, şi de ce? (Râsete) Unii se lasă duşi de val. (Râsete) Alţii sunt leneşi şi fac greşeli. Unele hoteluri exploatează oportunitatea şi pun şi mai multe meme cu un mic sticker. (Râsete) Despre ce este vorba aici? Presupun că este acolo pentru a-ţi spune că cineva a curăţat locul, şi este frumos. Defapt tot ce-ţi spune este că o altă persoană este posibil să fi împrăştiat microbi dintr-un loc în altul. (Râsete)

Gândiţi-vă asfel. Imaginaţi-vă o lume plină de creiere şi mult mai multe meme decât locuri disponibile. Memele încearcă toate să fie copiate, încearca, adică, este prescurtarea de la, "dacă pot fi copiate, vor fi". Ne folosesc pe noi ca maşinării ce propagă copierea, şi noi suntem maşinării memetice.

De ce este asta important? De ce este folositor, sau ce ne spune? Ne deschide o nouă viziune asupra originii umane şi asupra a ceea ce înseamnă să fi om. Toate teoriile convenţionale despre evoluţia culturală, despre originea oamenilor, şi ceea ce ne deosebeşte de alte specii. Toate celelalte teorii ce explică creierul mare, şi limbajul şi utilizarea uneltelor şi toate aceste lucruri ce ne fac unici, se bazează pe gene. Limbajul trebuie să fi fost folositor pentru gene. Utilizarea uneltelor ne-a ajutat la supravieţuire, împerechere, şamd. Totul, se plângea şi Richard Dawkins cu ceva timp în urmă, totul se rezumă la gene.

Memetica spune însă, "Nu, nu e aşa" Există doi replicatori pe această planetă. Din momentul în care strămoşii noştrii, probabil cu 2 milioane şi jumătate de ani în urmă, au început să imite, a existat un nou proces de copiere. Copiere cu variaţie şi selecţie. Un nou replicator a fost creat, şi nu a fost posibil -- chiar de la început, nu a fost posibil ca oamenii ce l-au creat să copieze doar lucruri frumoase şi folositoare, dar nu şi celelate lucruri. În timp ce creierele lor aveau un avantaj fiind capabile de a copia -- aprinzând focul, întreţinându-l, noi tehnici de vânătoare, asfel de lucruri -- inevitabil au copiat şi lucruri ca: pene în păr, haine ciudate sau pictatul feţelor, sau altceva.

Apare asfel un război între gene ce tind să menţină creierul la o dimensiune mică, economică, care să nu piardă vremea copiind toate aceste lucruri, şi între meme, ca sunetele pe care oamenii le-au produs şi copiat -- în alte cuvinte, ceea ce a devenit limbajul -- competiţia încercând să facă creierul tot mai mare. Mărimea creierul după această teorie, se datorează memelor.

De aceea, în "Maşina memetică", o numesc impuls memetic. În timpul evoluţiei lor inevitabile, determină creşterea creierului, mai bun pentru copierea memelor ce determină această creştere. De aceea avem aceste creiere specifice, pentru că ne place religia, muzica şi arta. Limba, este un parazit la care ne-am adaptat, nu ceva ce a existat iniţial pentru genele noastre, în această viziune. Ca şi orice parazit, poate fi periculos la început, dar apoi coevoluează şi se adaptează rezultând o relaţie de simbioză cu acest parazit nou.

Din perspectiva noastră, nu realizăm că asfel a început. Acesta este punctul nostru de vedere despre ce sunt oamenii. Toate celelalte specii de pe acest pământ sunt doar maşini genetice, nu imită deloc bine. Noi singurii suntem şi maşini genetice şi memetice. Memele au luat o maşină genetică şi au transformat-o într-o maşină memetică.

Dar asta nu e tot. Avem un nou tip de meme acum. M-am gândit mult, pentru că memele m-au preocupat de multă vreme, există o diferenţa între memele ce le copiem -- cuvintele ce ni le spunem unul altuia, gesturile ce le copiem, lucruri umane -- şi toate aceste tehnologii din jurul nostru? Până acum le-am spus tot timpul meme tuturor, dar acum cred sincer că avem nevoie de un nou cuvânt pentru memele tehnologice.

Să le spunem tehnomeme, sau teme. Pentru că procesele sunt diferite. Am început, probabil acum 5000 de ani, cu scrisul. Am depozitat memele pe table de lut, dar pentru a obţine teme adevărate şi maşini temetice, trebuie să existe variaţie, selecţie şi copiere, toate realizate fără oameni. Şi ne apropiem de asta. Ne aflăm la acest punct extraordinar în care suntem aproape de existenţa unor asfel de maşini. Şi, de când am venit la TED, văd că suntem şi mai aproape decât credeam înainte.

Defapt, temele ne forţează creierele să devină tot mai mult nişte maşini temetice. Copiii noştrii învaţă foarte repede să citească, să folosească maşini. Vom avea tot felul de implanturi, droguri ce ne forţează să stam treji tot timpul. Credem că alegem aceste lucruri, dar temele le fac în locul nostru. Acum suntem pe punctul de a a avea un al treilea replicator pe planeta noastră. Dar, ce se întamplă în Univers? Este cineva acolo? Oamenii s-au întrebat asta de multă vreme. Ne-am întrebat şi aici, la TED. În 1961, Frank Drake a realizat ecuaţia sa celebră, dar cred că s-a concentrat pe lucruri greşite. Ecuaţia aceea a fost foarte productivă. A vrut să estimeze N, numărul civilizaţiilor capabile de comunicaţie din galaxie. Şi a inclus acolo rata de formare a stelelor, rata planetelor, dar decisiv, inteligenţa.

Este greşit să gândim asfel după părerea mea. Inteligenţa apare peste tot, sub tot felul de forme. Inteligenţa umană este doar una din ele. Dar ceea ce este foarte important, sunt replicatorii existenţi şi nivelul lor, fiecare crescând pe nivelul de dedesubt. Aş sugera aşadar să nu ne gândim la inteligenţă, ci la replicatori.

Pe baza aceasta, am sugerat un nou tip de ecuaţie. Una foarte simplă. N, acelaşi lucru, numărul civilizaţiilor capabile de comunicaţie din galaxia noastră. Să începem doar cu numărul de planete din galaxia noastră. Procentajul celor ce au replicator de ordinul 1 Procentajul celor ce au replicator de ordinul 2. Procentajul celor ce au replicator de ordinul 3. Pentru că doar pe cel de ordinul 3 îl putem recepţiona -- el va trimite informaţie, sonde, el va ieşi, şi va comunica cu alte zone.

Dacă luam această ecuaţie, de ce nu am auzit nimic de la nimeni până acum? Pentru că fiecare pas este periculos. Un nou replicator este periculos. Poţi să-i supravieţieşti, noi am făcut-o, dar este periculos. Să luam primul pas, de îndată ce viaţa a apărut pe această planetă. Din punct de vedere Gaian. Mi-a plăcut prezentarea lui Peter Ward de ieri -- nu e Gaian tot timpul. De fapt, vietăţile produc lucruri ce la curmă viaţa. Am reuşit să supravieţuim pe această planetă.

Dar apoi, după mult timp, miliarde de ani mai târziu, a apărut al doilea replicator, memele. A fost periculos, desigur. Gândiţi-vă la creierul mare. Câte mame avem aici? Ştiţi totul despre creiere mari. E periculos să le dai naştere. E agonizant să le dai viaţă. (Râsete) Pisica mea a dat naştere la 4 pisicuţe, torcând tot timpul. Puţin diferit. (Râsete)

Dar nu este doar dureros, ci omoară mulţi copii, omoară multe mame, şi este costisitor a produce. Genele sunt forţate să producă toată această mielină, toată grăsimea pentru mielinizarea creierului. Ştiţi că, stând aici, creierul vostru consumă aproximativ 20% din energia totală a corpului vostru pentru 2% din masa totală a lui. Este un organ costisitor. De ce? Pentru că produce memele.

Putea să ne omoare şi poate că aproape a făcut-o, nu ştim. Probabil că aproape a făcut-o. A fost încercat înainte? Dacă ne gândim la celelalte specii? Louise Leakey a vorbit ieri despre cum noi suntem singurii rămaşi în această categorie. Ce s-a întmâmplat cu ceilalţi? Se poate ca acest experiment în imitaţie, acest experiment cu replicatorul al doilea, este atât de periculos încât să distrugă?

Dar, am rezistat, şi ne-am adaptat. Dar acum, după cum am descris, ne apropiem de al treilea replicator. Şi acesta este şi mai periculos -- este periculos din nou. De ce? Pentru că temele sunt replicatori egoişti şi nu le pasă de noi, sau de planeta noastră, sau de orice altceva. Sunt doar informaţie -- de ce le-ar păsa? Ne folosesc pentru a extrage resursele planetei noastre pentru a produce mai multe calculatoare, şi multe alte lucruri despre care am auzit aici, la TED. Nu vă gândiţi, "Oh, am creat Internetul pentru nevoile noastre". Aşa ne pare nouă. Gândiţi-vă că temele se răspândesc pentru că trebuie. Noi suntem vechile maşini.

Vom reuşi să supravieţuim? Ce se va întâmpla? Ce înseamnă a supravieţui? Există două feluri de supravieţuire. Unul care este evident peste tot în jurul nostru, este că temele ne transformă în maşini temetice, cu aceste implanturi, cu medicamente, cu îmbinarea noastră cu tehnologia. Şi de ce ar face asta? Pentru că ne înmulţim. Avem copii. Facem copii noi, şi le este convenabil să ne folosească, pentru că nu am ajuns la punctul în care există şi o altă opţiune. Deşi este aproape, am auzit azi dimineaţă, este mai aproape decât credeam. Când maşinile temetice se vor reproduce singure. În acest fel, nu contează dacă clima planetei va fi destabilizată, şi viaţa oamenilor nu va mai fi posibilă aici. Pentru că acele maşini temetice, nu vor avea nevoie -- nu sunt creaturi ce folosesc oxigen si nu au nevoie de căldură. Ele pot să trăiască şi fără noi.

Acestea sunt cele două posibilităţi. A doua, nu cred că suntem aşa de aproape. Va veni, dar nu suntem încă acolo. Prima, vine şi ea. Dar pagubele care deja ne-au afectat planeta, ne arată cât de periculos este al treilea stadiu, acel stadiu periculos, al treilea replicator. Şi vom trece de acest stadiu, precum am trecut şi de primele două? Poate că da, poate că nu. Nu am idee. (Aplauze) Chris Anderson: Frumoasă prezentare. SB: Mulţumesc. Chiar şi eu m-am speriat.

Wednesday, July 22, 2009

Tuesday, February 17, 2009

Citatul zilei

“We become what we behold. We shape our tools and then our tools shape us.” (Marshall McLuhan)

Iata cateva dintre “uneltele” care ne-au modelat de-a lungul timpului si continua sa ne modeleze:

"Timeline of historic inventions." Wikipedia, The Free Encyclopedia. 16 Feb 2009, 03:28 UTC. 17 Feb 2009 <http://en.wikipedia.org/w/index.php?title=Timeline_of_historic_inventions&oldid=271035969>.

Intrebarea este in ce masura le posedam noi pe ele sau ne poseda ele pe noi.

Monday, February 16, 2009

Naștere, de Nichita Stănescu

Greu atârnam și-ncetinit
de-un cordon imaginar
de care atârnau lunar
și descrescând către zenit

bunica, străbunica și
femeile străvechi, în șir
din care trupul mi-l deșir
de mai nainte de a fi

De-un cordon crescând mereu,
în fața unui zid întins
de soare-aprins, de lună stins
vai, atârnam și-ncet și greu.

Thursday, February 12, 2009

Omagiu lui Charles Darwin


Astazi, 12 februarie 2009, cu ocazia implinirii a 200 de ani de la nasterea lui Charles Darwin, Google Romania aduce, pe pagina de start, un omagiu marelui om. Facand click pe imaginea aflata deasupra casutei de cautare, Google efectueaza o cautare dupa sintagma “Charles Darwin”. Bravo Google Romania!

Saturday, July 05, 2008

Dictionar de memetica

Autor: Glenn Grant 1990
Tradus în limba română, modificat și completat de
A Logic Verso, aka gyges77, 2008


Alergie memetică, memalergie; alergii memetice, memalergii
O formă de intoleranță, o afecțiune care determină o persoană să reacționeze într-o manieră extremă neobișnuită în momemtul expunerii la stimuli semiotici specifici, sau memalergeni. Complexele memetice exotoxice de obicei conferă memalergii puternice gazdelor lor. Adesea, nu este nevoie ca memalergenii să fie prezenți, ci doar percepuți ca fiind prezenți, pentru a declanșa o reacție. Memalergenii comuni sunt homofobia, anticomunismul paranoic, pornofobia. Forme comune de memalergii sunt cenzura, vandalismul, abuzul verbal, violența fizică.

Amenințare, amenințări
Componentă a unui complex memetic care încurajează aderarea și descurajează replicarea defectuoasă. ("Arderea în focul iadului" este o co-memă de amenințare în multe scheme religioase.)

Autotoxic, autotoxici(e)
Periculoase pentru sine. Memele puternic autotoxice sunt de regulă auto-limitative deoarece promovează distrugerea gazdei lor (mema Jim Jones, orice complex memetic - memplexuri - de indoctrinare religioasă; orice memă de martiraj (vezi exotoxic)

Cenzură, cenzuri
Orice tentativa de a împiedica răspândirea unei meme prin eliminarea vectorilor acesteia. Prin urmare, cenzura este asemănătoare cu încercările de a opri răspândirea bolilor cu ajutorul insecticidelor. Cenzura nu poate niciodată ucide complet o memă ofensivă, în schimb poate chiar sa ajute la promovarea tulpinilor virulente ale memei respective, eliminând formele mai putin virulente.

Cârlig (comanda), cârlige (comenzi)
Componentă a unui complex memetic care îndeamnă la replicarea complexului. Cârligul este cel mai eficient atunci când nu conține o cerință explicită, ci este o consecință logică a conținutului memei.

Co-memă, co-meme
O memă care a coevoluat în mod simbiotic cu (o) altă(e) mem(ă)e, formând un complex memetic reciproc avantajos. Cunoscută și sub denumirea de simemă.

Complex memetic, complexuri memetice
Un set de meme reciproc avantajoase care au coevoluat, dând naștere unei relații simbiotice. Dogmele religioase și politice, mișcările sociale, stilurile artistice, tradițiile si obiceiurile, scrisorile electronice în lanț, paradigmele, limbile, etc sunt complexuri memetice. O altă denumire este m-plex sau schemă (Hofstadter). Tipurile de co-meme întâlnite de obicei în scheme sunt: momeala, cârlig, amenințare
și vaccim. De obicei o schemă reușită are anumite atribute: scop larg (o paradigmă care explică multe); șansa purtătorilor de a participa și de a contribui; certitudinea adevărului evident (purtător de autoritate); oferă o senzație de siguranță și de ordine, alungând senzația de lipsă a sensului.

Cult, culte
Sociotip al unui complex memetic autotoxic, format din roboți memetici și/sau memoizi. Caracteristicile cultului sunt: izolarea grupului infectat (sau cel puțin al noilor recruți), spălarea creierului prin expunere repetată (prin inducerea de stări mentale de dependență), descurajarea funcției de reproducere (prin celibat, sterilizare) în favoarea replicării (prozelitism), cultul personalității.

Drift memetic, drifturi memetice
Acumularea de replicări greșite; (rata) evolutie(i) sau mutatii(lor) memetice. Textul scris tinde să încetinească driftul memetic al dogmelor.

Exotoxic, exotoxici(e)
Periculos pentru ceilalți. Memele puternic exotoxice determină distrugerea indivizilor alții decât gazdele lor, în special a celor purtătoare de meme rivale. (de exemplu Nazismul, Inchiziția, Pol Pot.) (Vezi alergie memetică, memalergie)

Gazdă, gazde
O persoană care a fost infectată cu succes de către o memă. Vezi infecție, robot memetic, memoid.

Ideosferă, ideosfere
Domeniul evoluției memetice, la fel cum biosfera este domeniul evoluției biologice. Intreaga ecologie memetică (Hofstadter). Sănătatea unei ideosfere poate fi măsurată prin diversitatea sa memetică.

Imunomemă, imunomeme
Vezi vaccim.

Imunosupresor, imunosupresori
Orice tinde să reducă imunitatea memetică. Imunosupresori comuni sunt: călătoriile, dezorientarea, epuizarea fizică și emotională, insecuritatea, șocul emoțional, pierderea căminului sau a celor dragi, șocul viitorului, stress în urma izolării, situații sociale nefamiliare, anumite droguri, singurătatea, alienarea, paranoia, expunerea repetată, respect față de autoritate, escapism, hipnoza (suspendarea judecății critice). Cei care recrutează persoane pentru diferite culte țintesc adesea aeroporturi și terminale de autobuse deoarece călătorii sunt mai predispuși la astfel de imunosupresori. (vezi cult)

Infecție, infecții
Codificarea cu succes a unei meme în memoria unui individ. Infecția memetică poate fi activă sau inactivă. Este inactivă atunci cand gazda nu simte nevoia să transmită mema și altor indivizi. O infecție activă determină gazda să urmărească infectarea celorlalți. Gazdele foarte active sunt adesea roboți memetici sau memoizi. O persoană care după ce a fost expusă unei meme dar care nu-și aduce aminte ulterior (conștient sau nu) nu înseamnă că (n.r.) nu este infectată. (O gazdă poate fi infectată în mod inconștient și chiar să transmită o memă fără sa fie conșitent de acest lucru. Multe norme sociale sunt transmise in felul acesta)
Unii memeticieni au folosit termenul infecție ca sinonim pentru convingere. (adică doar cei convinși sunt infectați, restul nu.) Totuși, această uzanță ignoră faptul că adesea indivizii transmit meme în care nu cred. Melodiile, glumele, fanteziile sunt meme care nu se bazează pe convingere ca strategie de infecție.

Inginer memetician
Cel care manipulează în mod conștient meme, prin scindare și sinteză memetică, cu intenția de a manipula comportamentul altora. Autorii de manifeste și de spoturi publicitare sunt ingineri memeticieni.

Latentă, latență; latente, latențe
În prezent fără gazdă umană. Vechiul sistem de hieroglife egiptean sau Evangheliile Gnostice sunt exemple de memplexuri "moarte" care zac în stare latentă timp de milenii sub formă de texte ascunse sau netraductibile, așteptând să se reactiveze infectând arheologii moderni. Anumite meme demodate nu devin niciodată complet latente, ca de exemplu teoria flogistonului, care a suferit o mutație devenind din "credință", o simplă notă de subsol cu importanță doar istorică.

Mema mileniului
Cele câteva meme epidemice care preziceau evenimente catastrofale pentru anul 2000 (Batalia Armeghedonului, domnia de 1000 de ani a lui Isus, etc. (Escatomemă)

Memă, meme
Un tipar contagios de informație care se replică infectând mințile umane și schimbându-le comportamentul, în felul acesta determinându-i să răspândească tiparul. (Termen inventat de către Richard Dawkins, analog genei). Sloganurile, ghicitorile, melodiile, semnele, invențiile și moda sunt meme tipice. O idee sau tipar informațional nu este o memă decât în momentul în care determină pe cineva să o răspândească, să o transmită altcuiva. Toate cunoștințele transmise sunt memetice. (Wheelis, citat in Hofstadter) (vezi complex memetic)

Memetic
Legat de meme.

Memetica
Studiul memelor si a efectelor lor sociale.

Memetician, memeticieni
Cel care studiază memetica
Un inginer memetician

Memofond, memofonduri
Întreaga diversitate de meme accesibile unei culturi sau unui individ. Învățarea limbilor străine sau călătoriile sunt modalități pentru ca un individ să-și lărgească memofondul accesibil

Memoid, memoizi
Persoană a cărei comportament este puternic influențat de către o memă, astfel încât propria supraviețuire devine lipsită de importanță (Henson) (de ex.: Kamikaze, teroriști Șiiți, adepții Jim Jones, orice personal militar). Gazdele și Roboții memetici nu sunt în mod necesar memoizi. (vezi autotoxic , exotoxic)

Memotip, memotipuri
Conținutul propriu-zis de informație al unei meme, distinct de sociotipul său.
O clasă de meme similare.

Metamemă, metameme
Orice memă despre meme (ex.: toleranță, metaforă)

Metamema
Conceptul de memă, considerat el insusi o memă.

Mimetism, mimetisme
Strategie de infecție prin care o memă încearcă să imite semiotica unei alte meme (de succes). Ex.: pseudoștiință (creaționism, UFO-logie); pseudo-nonconformism (Heavy Metal); subminare prin falsificare.

Momeală, momeli
Parte din memă care promite să răsplătească gazda (de obicei în schimbul replicării complexului memetic). Momeala de obicei justifică, dar nu obligă în mod explicit replicarea complexului memetic. Cunoscută și sub denumirea de recompensă. (În multe religii "mîntuirea" este momeala sau recompensa promisă; "raspândește cuvântul" este cârligul (comanda). Alte meme uzuale sunt "fericire eternă", "securitate", "prosperitate", "libertate") (vezicârlig; amenințare; strategie de infecție)

Mulțime de convingeri
Deoarece o persoană poate fi infectată și poate transmite doar un număr finit de meme, există o limită a mulțimii de convingeri (Henson). Memele evoluează în competiție pentru nișele din mulțimea de convingeri a indivizilor și societăților.

Opresor vs. Victimă
Strategie de infecție comună multor complexe memetice care pune potențiala gazdă în postura de Victimă, profitând de insecuritatea acestora (ex.: "burghezia este opresorul proletariatului" (Hofstadter). Este adesea periculos de toxică pentru gazdă și socitate în general. Cunoscută și sub denumirea de strategia "noi-contra-lor".

Otovierme, otoviermi
"O melodie care infectează o populație cu repeziciune." (Rheingold); un hit (ca de ex. "Don't worry, Be Happy") (din germană, ohrwurm)

Retromemă, retromeme
O memă care încearcă să se combine cu un memplex existent (ex.: Marxism-Leninismul încearcă că coopteze alte sociotipuri)

Robot memetic
Persoană a cărei întreagă viață este subordonată propagării unei meme în mod automat și profitând de orice oportunitate (Martorii lui Iehova, Krishna, Scientologii). Datorită competiției interne, roboții memetici cei mai zgomotoși și mai extremi tind să ajungă în vârful ierarhiei din interiorul sociotipului lor. Un robot memetic autodestructiv este un memoid.

Schemă, scheme
Un complex memetic, memplex (Hofstadter).

Strategie de infecție
Orice strategie memetică care încurajează infectarea unei gazde. Glumele facilitează infecția fiind comice, melodiile prin evocarea diferitelor emoții, sloganurile fiind concise și repetate în mod continuu. Strategii comune de infecție sunt "răufăcător vs. victimă", "teama de moarte", "simțul comunității". Într-un complex memetic (memplex), co-mema momeală este adesea vitală strategiei de infecție. (vezi strategie de replicare, mimetism)

Sociotip, sociotipuri
Expresia sociala a unui memotip, la fel cum corpul unui organism este expresia fizică (fenotipul) a genelor (genotipul)
O clasă de organizații sociale similare.

Strategie de replicare
Orice strategie memetică utilizată de către o memă pentru a-și încuraja gazda să reitereze mema altor persoane. Co-mema cârlig al unui complex memetic.

Toleranță
O metamemă care conferă rezistență față de o largă varietate de meme (și sociotipul acestora), fără a conferi alergii memetice. În forma sa pură, toleranța îi permite gazdei sale să fie expusă în mod repetat memelor rivale, chiar și celor intolerante, fără a fi infectată activ sau a manifesta reacții memalergice. Toleranța este o co-memă centrală în o mare varietate de scheme, în special în "liberalism" și "democrație". Fără ea, o schemă adesea devine exotoxică și conferă memalergie gazdelor sale. Deoarece schemele concură pentru un domeniu de convingeri limitat, toleranța nu este obligatoriu o virtute, dar a evoluat în ideosferă asemanător cooperării în sistemele biologice.

Vaccim, vaccimuri
Orice metamemă care conferă rezistență sau imunitate față de una sau mai multe meme, permițându-i persoanei să fie expusă fără să dobândească o infecție activă. Este cunoscută și sub denumirea de imunomemă. Asemenea meme des întâlnite, care conferă imunitate sunt: "credință", "loialitate", "scepticism", "toleranță" (vezi alergie memetică)
Toate schemele includ un vaccim cu scopul de a se proteja de memele rivale. De exemplu:
Conservatism: rezistă automat tuturor memelor noi
Ortodoxie: respinge automat toate memele noi
Stiință: testează noile meme din punct de vedere teoretic și (acolo unde se poate aplica) al repetabilității empirice; reverifică constant memele vechi; acceptă noi scheme doar condițional în așteptarea confirmării viitoare.
Radicalism: îmbrășișează noua schemă, respinge-le pe toate celelalte
Nihilism: respinge toate schemele, noi sau vechi
New Age: acceptă toate memele atractive estetic, noi sau vechi, indiferent de consistența empirică sau internă; respingele pe celelalte. (Aceasta nu conferă protecție prea mare)

Vector
Um mediu, metodă sau vehicul pentru transmiterea unei meme. Aproape toate mijloacele de comunicare poate fi un vector memetic.

Sinplex, sinplexuri*
Susan Blackmore stipulează că Sinele nu este decât o colecție de "povești" memetice, pe care le denumește sinplex (trad. de la "selfplex").

Neomemă, neomeme*
Noi tipuri de meme create prin intermediul internetului și noilor tehnologii; felul în care acestea se modifică și circulă într-un context social din ce in ce mai digital.


______________
*contribuții personale

Puteti sa descarcati dictionarul ca: pdf, PowerPoint Show 2007 (14 MB), PowerPoint Show 97-2003 (17 MB).

Friday, June 27, 2008

Antidot la superstitie

Intampinata cu surle si trambite la Pro TV, in emisiunea Happy Hour, asa-zisa clarvazatoare Carmen Harra face o previziune legata de finala campionatului european de fotbal, si anume ca aceasta se va juca intre Germania si Rusia, Rusia castigand campionatul. Ei bine, tocmai am aflat ca trofeul campionautului european de football se va disputa intre Germania si Spania, nicidecum intre Germania si Rusia...

Am observat doua lucruri la astfel de personaje. In cazul, destul de frecvent, in care poseda o diploma in psihologie (nu intamplator), intotdeauna se vor recomanda cu titlul academic (Dr. Carmen Harra), de parca acest lucru ar avea vreo relevanta asupra prestatiei lor de astrolog sau numerolog in adevaratul sens. Un alt lucru pe care l-am observat este ca intotdeauna ofera o anumita marja de eroare predictiilor lor, astfel incat sa nu poata fi acuzati de inselaciune, in cazul in care previziunea nu se implineste. De exemplu, Carmen Harra se lauda ca previziunile sale au un procent de implinire de 93%. Deloc rau, insa parca as prefera sa aflu acest procent dintr-o sursa independenta. Oricum, in legatura cu finala campionatului european de football ne-am lamurit. Mai ramane sa ne lamurim si in legatura cu cazul Elodia, o alta predictie facuta de d-na... "doctor". Ma opresc aici. Eu n-as paria insa...

Iata si dovada:


Puteti participa la un sondaj legat de subiect aici:
http://random-forms.blogspot.com/2008/06/carmen-harra-impostoare.html

Thursday, June 26, 2008

Citatul zilei

The missing link created far more interest than all the chains and explanations of being. (Marshall McLuhan)

Wednesday, June 25, 2008

Teatru de improvizatie... "evolutia" unei meme

Am facut putina pauza la scris astazi deoarece o prietena, o actrita aspiranta, m-a invitat la piesa sa de absolvire. Desi stiam ce este teatrul de improvizatie, nu asistasem niciodata efectiv la vreo piesa, deci nu stiam la ce sa ma astept.

Teatrul propriu-zis se afla in subsolul unei cladiri din Chelsea. Arata ca o pestera, cu tavan jos si piloni de sustinere masivi din beton in mijloc, toate zugravite negru, precum si o colectie de recuzita de teatru veche in diferite stadii de degradare. Ma intrebam daca exista vreun plan de evacuare in caz de cutremur, cand mi-am adus aminte ca NYC nu este o zona activa seismic.

Un anunt la portavoce indeamna audienta sa-si inchida telefoanele mobile, apoi am cazut cu totii in intuneric. Apoi scena s-a luminat si, dupa o scurta introducere facuta de catre o femeie foarte energetica care topaia intr-una, actorii absolventi au intrat pe scena.

"Ne poate cineva sugera printr-un cuvant cu ce sa incepem?" intreba audienta femeia energetica.

"Restaurant mexican" striga cineva din intuneric, urmat de chicote de ras. Astfel ca, pe baza acestei sugestii, actorii au inceput sa construiasca scene si monologuri fara vreo pregatire prealabila. Cand le venea vreo idee, pur si simplu paseau in mijlocul scenei si-si dezvoltau ideea mai departe. Cateodata, acest lucru parea firesc, alteori nu.

In mare, a fost un mod foarte agreabil de a-mi petrece dupa-amiaza. Actiunea trecea de la scene puerile la scene umoristice, furnizand adesea comentarii inteligente si incisive despre comportamentul uman, societate si politica americana. Prietena mea, Jassica, a jucat rolurile unei femei batrane fara adapost, al vice-resedintelui Statelor Unite si al unei mame fara scrupule care-si hranea fiica bulimica de 5 ani numai cu supa, ca nu cumva sa se ingrase. De asemenea, Jessica a avut propriul sau monolog despre viata in orasul sau natal din Louisiana.

Un lucru mi s-a parut interesant, si anume modul in care subiectul a evoluat pe parcursul reprezentatiei. Piesa a inceput cu "restaurantul mexican", s-a metamorfozat in "nu bea apa", prin care se subintelegea, bineinteles, a bea bere sau alta bautura alcoolica in loc (subiectul a trenat o buna bucata de vreme la acest capitol), apoi s-a preschimbat in a explora folosirea drogurilor ilegale, a vomita, sex, mariaj, prostitutie, etc.

Evolutia sugestiei de la inceput, "restaurant mexicam", in sex, droguri si alcool mi-a adus aminte de un experiment la care participasem in copilarie, in care mai multi copii, aproximativ 20, ne-am aliniat unul langa celalalt la zid si ne sopteam la ureche un mic "secret" care era apoi transmis urmatorului din linie pana la ultimul. La sfarsit, ultimul din rand spunea cu voce tare ceea ce-i soptise cel de langa el, facand apoi comparatia cu cuvantul original. "Secretul" final, asemenea "restaurantului mexican" se metamorfozase si el in ceva mult mai... interesant.

A fost o lectie utila, ilustrand cum schimbarile mici, sau mutatiile, contribuie la crearea de noi forme. Pentru mine, acest mic experiment improvizat a fost interesant si provocator la mai multe niveluri.

(traducere; sursa)

Desi imi aduc aminte foarte bine si eu de "telefonul fara fir", pe care-l jucamin copilarie, personal nu mi se pare ca in "experimentul" de mai sus avem de-a face atat cu evolutia propriu-zisa a unei meme (in cazul nostru "restaurant mexican"), cat mai ales cu ilustrarea legaturilor organice dintre diferite meme, asa-numitele memeplexe, si de care adesea nu suntem constienti. Asemanarea dintre cele doua "experimente" este doar aparenta.

Deci se pare ca exista o legatura intre "restaurant mexican", sex, droguri, mariaj si prostitutie. V-ati fi asteptat? Este un experimant mintal (Gedankenexperiment) pe care cu totii il putem face nu doar la teatru, ci stand in fata televizorului, in tramvai, la supermarket, la o terasa, mergand pe strada, la cinema... etc, sau pur si simplu inchizand ochii. Vorba poetului, "all the world's a stage". Va incurajez sa-l faceti cat mai des cu putinta.

Tuesday, June 24, 2008

Gena egoismului !?...

As fi preferat ca destinul sa nu-mi indrume astazi pasii... mouse-ul spre pagina web a revistei Descopera, unde am dat peste un articol care, cel putin la prima vedere, pare a fi scris de catre un elev mediocru de clasa a VI-a. Il reproduc mai jos:

O descoperire a unui cercetator de la Universitatea Western Ontario ofera noi dovezi, care vin in suportul unor teorii dezvoltate de-a lungul mai multor decade.

Din momentul in care biologul britanic Richard Dawkins a introdus conceptul de “gena a egoismului” in 1976, cercetatorii din intreaga lume l-au interpretat drept o extensie a teoriei evolutioniste a lui Charles Darwin.
In studiul genomilor, cuvantul “egoist” nu se refera la comportamentul uman, ci la tendinta unor gene de a-si continua existenta si in urmatoarea generatie. In mod ironic, aceasta asa-numita “gena egoista” se poate cenzura pana la auto-sacrificare.
Un exemplu concludent, este cel al albinelor. In cadrul unui stup, descris ca un sistem social complex, albinele muncitoare sunt sterile. Regina adulta, aleasa chiar de albine, este singura care se poate reproduce.
Deoarece gena egoista, responsabila de sterilitatea celorlalte albine nu a fost niciodata izolata de catre cercetatori, intelegerea modului in care altruismul reproductiv a evoluat, a fost teoretica, cel putin pana in acest moment.
Biologii au reusit sa izoleze pentru prima data aceasta gena, ceea ce dovedeste ca ea exista in realitate, nu numai in teorie. Studiile asupra genomului sunt in plina desfasurare, insa cercetatorii sunt increzatori ca aceasta descoperire va duce la validarea unor concepte importante din domeniul socio-biologiei.
Sursa: Science Daily

"Din momentul in care biologul britanic Richard Dawkins a introdus conceptul de “gena a egoismului” in 1976..."

Evident autorul, ca multi alti asa-zisi jurnalisti de la noi, a tradus ceva despre care nu are deloc habar. Dawkins nu a scris in capodopera sa din 1976 despre "gena egoismului", ci despre gena egoista (The Selfish Gene), iar ideea sa inovatoare este ca TOATE genele sunt "egoiste", nu numai una. Acestea fiind stiute, nu cred ca are sens sa discutam despre o gena anume a egoismului. Ii sugerez autorului sa reverifice sursa articolului si, eventual, sa apeleze la un specialist. Nu ma astept ca articolul cu pricina sa fie retras de pe pagina.

P.S. In articolul original de pe ScienceDaily autorul se refera strict la gena care controleaza sterilitatea lucratoarelor de albine, si nu la o gena anume care ar fi raspunzatoare de egoism.