Avand in vedere ca peisajul editorial romanesc se lasa asteptat in a oferi publicului cititor traduceri ale poate celui mai titrat biolog al momentului, Richard Dawkins, mi-am luat libertatea de a initia, incepand cu aceasta ocazie, o serie de traduceri ale unor fragmente din opera cunoscutului om de stiinta.
*
O serie de carti, printre care Why God is Good, de Robert Hinde, The Science of Good and Evil, de Michael Shermer, Can We Be Good Without God?, de Robert Buckman, sau Moral Minds, de Mark Hauser, sustin ca simtul binelui si raului poate fi pus in legatura cu trecutul nostru darwinian. Aceasta sectiune este versiunea mea asupra subiectului.
La prima vedere, asertiunea darwiniana potrivit careia evolutia este dirijata de catre selectia naturala pare improprie pentru a explica bunatatea pe care, noi oamenii, o posedam, precum si simtul moralitatii, al decentei, al empatiei sau milei. Selectia naturala este potrivita pentru a explica foamea, teama sau pornirile sexuale, tot ceea ce contribuie in mod nemijlocit la supravietuirea noastra sau la perpetuarea genelor noastre. Insa cum ramane de justificat compasiunea care ne cuprinde cand vedem un copil orfan plangand, o vaduva disperata de singuratate, sau un animal in agonia unei dureri? Ce anume ne determina sa trimitem ajutoare anonime victimelor tsunami-ului, aflati de cealalta parte a lumii, si pe care nu-i vom intalni niciodata fata in fata, si care, cel mai probabil, nu ne vor putea intoarce niciodata favorul? Unde isi are originea bunul samaritean din noi? Nu este bunatatea incompatibila cu teoria 'genei egoiste'? Nu. Este o interpretare gresita a teoriei, si oarecum previzibila. Este necesar sa accentuam cuvantul potrivit. Acentul trebuie pus pe gena egoista, spre deosebire de organismul egoist, sau specia egoista. Dati-mi voie sa ma explic.
(fragment din The God Delusion)
No comments:
Post a Comment