Tinerete fara batranete? / Life without death?

Recent, revista Nature a publicat un studiu al cercetatorului Martin Holzenberg, de la institutul Insern din Paris, care sustine ca a descoperit gena tineretii fara batranete. Studiul se refera la corelatia care ar exista intre regimul de hrana si expresia unei anumite gene reglatoare responzabile de longevitate, si care ar avea ca efect o durata de viata mai scurta sau mai lunga. Studiul a fost efectuat pe soareci (sau pe viermi?), cu care omul are in comun gena respectiva. (Ca o paranteza, precizez ca in presa romaneasca informatia a aparut in 2 publicatii, Evenimentul Zilei si Gardianul, insa, ca de atatea ori, informatiile sunt contradictorii. In timp ce una din surse sustine ca experimentele au fost efectuate pe soareci, cealalta sustine ca au fost efectuate pe viermi, probabil Nematozi).

Dincolo de conotatiile subiectiv-afective (cine nu vrea sa traiasca cat mai mult?), se pune intrebarea oare care este functia adaptativa a mortii? Ca orice alta insusire a sistemelor biologice, si moartea (pornind de la premiza ca nu este un accident sau un produs secundar) trebuie sa fi evoluat prin selectie naturala… Problema rezida in faptul ca moartea (sau durata limitata de viata a unui individ) pare sa constituie o exceptie de la regula, deoarece este un dezavantaj pentru individ. Ori se stie ca, prin definitie, selectia naturala tocmai ca favorizeaza orice insusire care confera individului cel mai mic avantaj pe scena evolutiei. Cu alte cuvinte, moartea nu putea sa apara prin selectie naturala, deoarece nu confera nici un avantaj individului, din contra. Deci moartea sfideaza Darwinismul. Contradictia este insa doar aparenta. In realitate moartea este o piese importanta in teoria selectiei naturale, si o cerinta obligatorie pentru evolutie. Un organism ipotetic care ar trai vesnic, nu ar putea evolua. El ar ramane vesnic cu aceeasi combinatie de gene cu care s-a nascut. In realitate selectia naturala are nevoie in permanenta de cat mai multe combinatii de gene pentru a le testa si a le selecta pe cele mai adaptate, fapt in care rezida functia adaptativa a mortii. Nu mai vorbim de faptul ca o populatie formata din indivizi cu durata de viata nelimitata si-ar epuiza in scurt timp resursele vitale si ar disparea.