Monday, March 24, 2008

I'm like a monkey when I get tickled

Incerc sa-mi explic de ce atat de multa lume considera ofensatoare afirmatia potrivit careia omul ar proveni din maimuta. Trec peste faptul ca omul nu a evoluat nici pe departe din maimuta (sa fie oare vorba de cimpanzeu?), ci dintr-un stramos comun. Oare daca in loc de maimuta, am afirma ca omul a evoluat din pasari sau pesti, ofensa ar fi la fel de mare? Ceva ma face sa ma indoiesc. In general maimuta (in limbajul comun, termen uzual pentru cimpanzeu) este vazuta adesea ca o caricatura a omului, de aici si atitudinea ilara fata de ea. Dar de la atitudinea ilara la atitudinea ofensata nu este decat un pas. Ne face placere sa ne amuzam de gesturile ei stangace si ludice, insa in momentul in care se insinueaza ca am fi rude apropiate, reactia este spontana si viscerala. Atitudinea ilara este inlocuita instantaneu cu una de dezgust si ostilitate. Eroarea porneste din prejudecata traditionala conform careia tine de demnitatea omului de a se considera in intregime diferit in natura sa de lumea mineralelor, a plantelor, si in special de lumea animalelor. In definitiv, miza jocului nu este alta decat pozitia omului in marea schema a Naturii.

Dar sa revenim… de ce este mai ofensator faptul de a fi evoluat din maimuta decat faptul de a fi evoluat din Pesti (de exemplu), cu toate ca pe scara evolutiei maimuta este superioara pestilor? De ce maimuta este mai respingatoare decat pestele? Raspunsul este simplu: pentru ca in subconstientul nostru stim ca ne seamana si i ne asemanam. Intreg comportamentul ei ne arata ca maimuta nu este un simplu animal, ea este un animal… uman. Iar daca animalul poate fi uman… atunci si omul poate fi… animal. Vice versa. Iar acest lucru aduce prejudicii pozitiei privilegiate a omului in Natura. In ultima instanta, vrand-nevrand, atitudinea ilara in fata comportamentului unei maimute nu este decat reactia instinctuala de a ne domina propria teama. In felul acesta reusim sa nu ne mai simtim (cel putin pe moment) amenintati in… umanitatea noastra.

5 comments:

Anonymous said...

Parca credinciosii pretuiau valori morale ca "umilinta", "smerenia", or comportamentul lor de maimute la aflarea adevarului (ca sunt maimute) inspira doar ipocrizie.

Asa-zisa morala a credinciosilor pe care o considara un avantaj deasupra ateilor nu e decat un abur, un abur provenit dintr-o mare minciuna (probabil cred in minciuna aia tot atat cat cred in valorile alea morale..)

psyke said...

Apropo de post:
http://www.pri.kyoto-u.ac.jp/koudou-shinkei/shikou/chimphome/video/video_library/project/project.html

Poate ca uneori ar trebui sa ne simtim flatati cand suntem comparati cu cimpanzeii.

gyges77 said...

Intr-adevar impresionante clipurile. De fapt, se stie ca primul om in spatiu a fost maimuta. Insa banuiesc ca si printre ele sunt atat genii, cat si idioti... la fel ca rpintre oameni.

Anonymous said...

Excelenta postarea!

De fapt, aici se explica foarte clar ce se intampla la nivelul miscarilor sufletesti inconstiente.

Cu alte cuvinte, descendenta din maimuta lezeaza profund narcisismul unora. Sunt unii care-si construiesc imaginea de sine pe filiatie mai mult decat pe propriile realizari si poate ca asa se explica negarea rezultatelor stiintei.
Acestia tin enorm la o mostenire idealizata, fie ca este pe plan fizic sau spiritual. Deh,este firesc pana la un anumit punct sa sa functionam asa, dar adesea asta afecteaza testarea corecta a realitatii (vezi "rezultatele" corifeilor ID)

Personal,mi se pare mai fascinant sa inteleg cum suntem alcatuiti din materia care a luat nastere in inima stelelor si apoi s-a organizat intr-o bacterie primordiala din care provenim toti...

Oricum, este cunoscut faptul ca narcisismul omenirii a incasat trei lovituri majore:
-omul nu este in centrul universului (Copernic)
-omul a evoluat din organisme mai simple si nu e creatia zeilor (Darwin)
-omul nu este stapan pe propriul psihism, adica este dominat de forte inconstiente/irationale (Freud)

gyges77 said...

Dodos, personal, iau exemplul lui Socrate din dialogul lui Platon, Phaidros... Atata timp cat nu sunt inca in stare sa ma cunosc deplin nici macar pe mine insumi, cu atat mai putin sunt in masura sa ma pronunt asupra unor creaturi de tipul zeilor, sau altor plasmuiri asemenea lor...