Garret Hardin despre cele 3 legi ale termodinamicii:
- Nu putem castiga
- Pierdem sigur
- Nu putem iesi din joc
(Dar cream noi un joc!)
(Constantin Noica, Jurnal de idei)
Cercetari recente sugereaza ca universul se va extinde probabil la nesfarşit, devenind un univers intunecat si rece. Cel putin acesta este deznodamantul final, si fara drept de apel, la care ne conduc regulile (actuale) ale jocului (termodinamic). Dar asa sa fie oare? Intuitia lui Noica (sau a lui Garret?) a functionat perfect. Ce va impiedica, sa zicem, o forma viitoare de organizare a materiei, sa schimbe dinauntru regulile jocului, si sa si le impuna pe ale sale, cu alte cuvinte sa impiedice expansiunea la nesfarsit a universului, asa cum se prefigureaza ea actualmente? Suntem supusi regulilor termodinamice, dar ce ne impiedica ca dinauntrul jocului (a sistemului) sa cream noi reguli, care sa schimbe regulile existente ale jocului, in ansamblul sau? Adica, conform expresiei lui Noica, sa "cream noi un joc"... Prin "noi" inteleg orice forma de organizare a materiei care ne va succede in evolutia universului. Sa luam un exemplu concret de schimbare dinauntru a regulilor jocului. Inainte de aparitia omului, mai precis a civilizatiei industriale, clima Pamantului oscila intre perioade glaciare si interglaciare, stare care s-a perpetuat timp de sute de milioane de ani. In termenii nostri, acestea erau regulile "jocului". Insa odata cu aparitia omului industrial, regulile jocului par sa se schimbe in avantajul lui, si nu oricum, ci dinauntru. Civilizatia industriala, modificand si controland atmosfera, ameninta sa intrerupa ciclul glaciar-interglaciar perpetuat timp de sute de milioane de ani. In felul acesta, specia nu mai este amenintata cu extinctia datorita glaciatiunilor. Cu alte cuvinte, omul industrial modifica constient si dinauntru regulile jocului in favoarea lui, deci isi creaza propriul joc. De ce nu ar putea fi extrapolat acelasi lucru intr-un viitor oarecare, si la nivelul intregului univers aflat in expansiune?