Psihologia evolutionista

Recent, a fost elaborata o abordare total diferita pentru intelegerea felului in care a evoluat comportamentul – domeniul psihologiei evolutive (evolutioniste). Psihologia evolutiva (evolutionista) incearca sa inteleaga comportamentul nostru examinand fortele selective care probabil l-au modelat. Unii cercetatori cred ca ne-am dezvoltat in creierele noastre module mentale ce raspund la semne din mediul natural sau social inconjurator. Aceste semne solicita anumite comportamente in reactia la amenintari, situatii sociale, semnale sexuale, cererile copiilor, etc, si se sustine ca au fost selectate raspunsuri umane tipice in trecutul nostru evolutiv, fiindca cresteau sansele de supravietuire si succesul reproductiv. Alti cercetatori cred ca exista o flexibilitate mult mai mare in raspunsurile noastre, dar, cu toate acestea, noi (adesea inconstient) cantarim alegerile pentru a optimiza beneficiile noastre si ale rudeniilor, fie ca beneficiile vin sub forma resurselor, a avantajului social sau a succesului reproductiv.

Un exemplu simplu al metodelor psihologiei evolutioniste este modul in care abordeaza evolutia diferentelor comportamentale dintre barbati si femei. Barbatii fertili pot avea multi urmasi pe tot parcursul vietii lor adulte, pe cand femeile sunt mult mai limitate de intervalele nasterii, perioada lor reproductiva scurta (data de menopauza) si nevoia de a-si hrani copiii. Astfel, se sustine ca evolutia trecuta a actionat in asa fel incat barbatii erau atrasi de o potentiala fertilitate a viitorului partener, in vreme ce femeile sunt atrase de barbatii ce ofera probabil stabilitatea si resursele necesare dupa reproducere. Exista cu siguranta dovezi pentru a sprijini asemenea asteptari teoretice dintr-o gama de societati umane, totusi, e clar ca astfel de cerinte nu alcatuiesc intreaga poveste, data fiind variatiile, cum ar fi parteneriatele ce continua in prezenta orpirii sau esecului reproductiv, si relatiile homosexuale.

Un concept important pentru unii cercetatori in psihologia evolutionista este Adaptarea Evolutiva la Mediu (AEM), adica mediul trecut ce a produs efectul selectiv care se observa azi. Se presupune adesea ca Pleistocenul a fost perioada care a modelat mare parte din comportamentele umane distinctive de astazi, si in mod clar a fost o perioada importanta in preistoria omului, dar unele elemente trebuie sa se fi dezvoltat inainte de Pleistocen, iar altele s-au dezvoltat probabil ca raspuns la schimbarile majore ce au urmat in unele parti ale lumii odata cu aparitia agriculturii. Pentru unii cercetatori, multe din maladiile care ii afecteaza pe oameni in lumea dezvoltata, ca bolile mentale, abuzul de medicamente, crimele violente si molestarea copiilor, sunt simptome ale nepotrivirilor dintre mediile in car ne-am dezvoltat candva si mediile in care traim astazi.

Unii cercetatori au aplicat conceptele psihologiei evolutioniste pentru a explica enigmele din comportamentul uman trecut, un bun exemplu fiind topoarele de mana din piatra. Forma de baza a acestor unelte a ramas neschimbata peste un milion de ani si pe mai multe continente, iar acest lucru este mai curand surprinzator, desi stim din experimentele moderne ca topoarele de piatra erau unelte bune pentru macelarit. Totusi, sunt descoperite uneori exemplare atat de mari si de frumoase, incat e greu de crezut ca erau functionale, iar in unele situri apar intr-o asemenea cantitate si in asemenea stare, incat se pare ca unele din ele n-au fost niciodata folosite. Doi cercetatori au sugerat in mod independent o explicatie bazata pe psihologia evolutionista. Producerea topoarelor din piatra nu era doar o chestiune practica, ci avea si semnificatie sociala - in special barbatii fabricau topoarele ca parte a "ceremonialului de imperechere". Astfel, topoarele reprezentau un fel de simbol al statutului barbatilor, iar capacitatea de a le produce cu dibacie ar fi avut valoare selectiva.

Domeniul psihologiei evolutioniste e inca in fasa, si fara indoiala ca initiatorii sai au un punct de vedere foarte simplificat asupra comportamentului uman si exagereaza importanta componentelor pur genetice si instinctive in comparatie cu cele care sunt flexibile sau influentate de mediu sau cultura. Dar pe masura ca stiinta se dezvolta, ea va trebui sa arunce o noua lumina asupra evolutiei trasaturilor umane importante ca limbajul, simbolismul si sistemele religioase, pentru care ne lipsesc prea multe informatii-cheie.